Asa cum sunt anumite teorii care nu mai au nevoie de absolut nicio demonstrare , asa mi se confirma mie zi de zi, day by day, by day, by day ( ca in rugaciunea lui Gaylord Focker daca va mai aduceti aminte din “Meet the Fockers ” , faptul ca barbatii nu au nici cea mai mica aplecare spre detaliu. Niciuna! Iar exceptiile care se simt exceptii, o sa le rog sa nu se bage, execut o reverenta pioasa in fata lor, si le salut cu bucurie existenta acestei calitati tipic feminine in comportament.
Sa va dau acum si un exemplu,cel mai recent, evident ca acesta imi sta proaspat in cerebel. Protagonistul va fi nimeni altul decat bunul si dragul meu prieten, Durbi! Repet este cel mai recent nu de alta, ca as avea miliarde de exemple de dat chiar de la mine din ograda cu Tanaru’ meu care ma uimeste day by day, by day ;)) cu intrebarile lui referitoare la lucruri care i-au fost expuse de n ori! Nu va este cunoscuta replica: Dar nu ti-am zis dom’le de atatea ori, tu esti atent cand iti vorbesc, sau la ce naibii te gandesti ? (tonul este intr-un evident crescendo , adica ultimul cuvant - “gandesti”, se aude déjà din strada).
Da’ sa nu divagam zic! Deci, de fiecare data cand il prindeam in vizita pe la noi, fiind fosti colegi de liceu, profitam de ocazie sa-i arat pe facebook copiii fostilor nostri colegi. Uitee Durbi ce dovlecel mic are Mitruta, mori daca il vezi fi atent aici. Si pac incepeam sa-i arat poze dupa poze. Sau heei, a nascut Bucsa, de ziua ta chiar, Can you beleave it? Are o fetita, superba! Vino sa ti-o arat! Uite ca si Pavel are o fetitza déjà, noi ce muma’sa facem , ca ramanem codasii clasei, etc etc.
Buuun, acum vreo 3 saptamani intr-o duminica eram la iarba verde- gratar maro cu Durbi si Roxi (viitoarea lui sotie) prin zona Rasnovului, cand la intoarcere zic asa la plesneala: yeee, Rasnov, hai Durbi pe la Bucsa daca tot suntem in zona sa-i vedem fetitza. Total la misto am zis, ca era clar ca nu puteam aparea asa pe capul oamenilor pe nepusa masa, ca sa nu mai zic ca venind de la gratar emanam tot un fum in jurul nostru combinat cu “cepuri” si usturoaie, adica numai buni de tinut la distanta cu alte cuvinte.
Durbi, nici nu-i trebuie mai mult, Daaaa , ce idée buna, se face! haidee, dar mai stim oare unde sta? Gasim pana la urma casa, si pana parcheaza oamenii ma sageteaza pe mine sa sun la usa sa vad daca ne raspunde cineva. Si raspunde! Apare tatal Arianei la usa. Aaaaaa saru’mana zic (vadit emotionata ;))) suntem niste colegi din liceu ai Arianei si eram in trecere si ne-am gandit s-o salutam putin pe Bucsa, aaa ma scuzati, pe Ariana, este acasa? Inghit repede in sec si uitandu-ma inca in sus astept cuminte raspunsul. Tatal Arianei ca ardeleanul: Daaa cum sa nu , sigur! haideti ca o chem acuma, intrati va rog! Pai se poate ?! Caldura cu care ne-a primit ne-a facut déjà sa ne simtim de’ai casei. Apare si Ariana de la un mic festin (pt bebelush) si ne arunca direct in lupta, adica ne invita in casa la un vin, o bombonitza, povesti chestii. Noi ca musafirii, vaai dar nu vrem sa deranjam, (in timp ce eram déjà pe scaune si cu paharele in mana!) Si tot stand noi asa, apare mama Arianei cu minunea, invelita in paturitza roz, cu hainutze tot roz, ca asa-i sade bine unei fetitze, la care zic: vaaai, uite-l pe Mihai miiiiic (semana perfect cu sotul Arianei, Mihai - leit!). Ce credeti ca zice Durbi cand o vede ?? (deci dupa ce i-am aratat-o de nshpe mii de ori pe facebook, si l-am batut la cap ca e fetitza, ca sa nu mai zic cromatica roz care era mai mult decat evidenta), apleaca asa duios capul ca o mama blajina si zice: Vaaaai, e baiat!! :)))) 3 perechi de ochi s-au indreptat dintr-o data spre el una mai fumeganda ca alta. Heeei, e fata striga Ariana tu nu vezi ca are cercei si e imbracata in roz? Si nu ma las nici eu… si nu ti-am zis de atatea ori, ca are fetitza? tu esti atent la ce-ti vorbeeeeeeeeeesc? :))))
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu