vineri, 25 ianuarie 2013

Little funny girl


Joi a fost prilej de amuzament și desfătare presărate cu puțină ciupeală constant articulată onomatopeeic : aaa, auci..ați ghicit! vizita lunară la epilog (cum îmi place mie să-i spun). Dar de unde amuzamentul? Cristina, cosmeticiana mea dragă a venit cu fetița ei Oana de 4 anișori la serviciu "la mami". Mai țineți minte când mergeam și noi la ai noștri  la muncă, la uzină chiar? Pfuaaaa, ce distracție era..intram pe ușa din spate evident că nu aveam voie în perioada ceaușistă să încălcăm chiar așa pe fată regulile ca acum, și odată intrată înăuntru începea distracția: un tras de mustață la un nene, un desen pe planșeta mamei de lucru “(6,4,3 întors și-a ieșit un ca-ra-ghios”  îl știți?).. ce să mai, lumea era a mea!

Dar să revenim la micuța Oana care se uita cuminte pe laptop la un episod cu Bambi, când deodată  se roagă în stilul caracteristic micilor, adică cu muuulte vocaleeeeee prelungiteeeeee:
   - Haaaai maaaaaaami pot să vin și eu să văd ce faci acolo (eram după o cortină fină), te rooog, că promit că nu râd!  

Request brutally denied.

Eu după cortină -  în spatele scenei cum ar veni, îmi văd în continuare de povestitul meu caracteristic (sunt sigură că la un moment dat plictisesc maxim, dar dacă nimeni nu mă oprește..aia e!) și uite așa măi Cristina să vezi ce mi s-a întâmplat și să-ți mai zic ceva, și uite  așa și pe dincolo și tot așa, când! mă uit puțin în jos și ce văd? Două mânuțe și un cap după cortină se uitau cu ochii maaaari de Bambi la masa de tortură”. Oana!!!!! Jap jap , ce ți-am zis să fii cuminte?  Treci înapoi la tine si uită-te la film, păi să te mai iau cu mine dacă nu esti cuminte?..Bun, spre sfârșitul ședinței, când devin și eu mai decentă o chemăm înăuntru să se uite și ea și încep evident cohortele de întrebări: heei, dar ce faci acolo? Nu te doare? Dar de ce vă dați părul jos? Și eu trebuie să mi-l dau jos? Mie când îmi faci și mie mami așa? Vreau să fac și eu! Și heeei da' tu ai un dinte strâmb?!! :)) (uff, la naiba iar nu am ajuns la dințar să-mi scot molarul stâng care-mi împinge fără jenă incisivul spre canin!!!) la finalul serii: toate 3 în mașină (eram ultima clientă și s-a oferit Cri să mă lase acasă): Dar tu ai iubit? Da, sunt căsătorita zic. Păi și ai copil? De ce nu ai și tu un copil?! (Ooo, mamă tu ești ?!) 




luni, 21 ianuarie 2013

Baftă la licitație!

18:00, citesc un articol despre celebra supă de usturoi care are atâtea proprietăți de nu poți s-o duci.  Haaa, va fii la mine in farfurie azi!!!! 

18:05 copy/paste articol & trântit textul în google translate (yes, it  was a british recipe

18:06 copy/paste din google pe o foaie albă denumită generic word 

18:07 print 

18:08 fetelooooor,asteptați-mă că vin și eeeeeeu 

18:09 în drum spre lift cu foaia în mână încep să le citesc rețeta colegelor 

18:10 ajungem jos, ne despărțim de adio, iar Suzi îmi urează un călduros  "Baftă la licitație!" 

Update: 20:42 - supa e o gherlă- am ars usturoiul, deci da, supa a ieșit amară"Mișto!" :)




duminică, 20 ianuarie 2013

We go raw wegan

Mda am înebunit și noi - devenim fanii mâncării crude, vegetariene, sănătoase, frumoase, drăgăstoase, chiparoase, și tot așa. Și eu - bucătăreasă  desăvârșită- nu mă întrebați cum am făcut ceva că nu știu decât să vă enumăr ca la școală- în cel mai bun caz- ingredientele: am pus nucă, banană, cocos și curmale. Aaaa, și merișoare. Și niște goji. Și parcă și o  mână de alune. Dar nu mai știu câte din fiecare. De regulă le iau și le arunc în blender câte îmi vin la mână: mi-am băgat mână în punga cu nuci, pac le-am trântit în blender. Mi-am băgat mâna în punga cu merișoare, tac le-am aruncat în blender. Rezultatele sunt întotdeauna cu final neașteptat: câteodată produsul finit este demn de podiumul olimpic, câteodată - dezastru total - "gherle " cum le zice soțul de o sinceritate enervantă câteodată! (man, ce naiba, nu poate și el să aprecize cât m-am strofocat să pun toate aceste ingrediente într-un blender și să apăs apoi pe un buton? Ia să facă nene el data viitoare, dacă crede că e așa ușor!  Enervant mai e!

Azi m-a apucat hărnicia și am construit ceva mâncare vie, nu vă speriați nu o să încep să scriu rețete de acum - nu de alta dar v-am zis, nu știu ce fac, dar din când în când o să mai arunc probabil câte o imagine două cu "prada" cum fac pescarii care se simt din când în când norocoși. 'Cuz is all about luck in my little kitchen...