Ciocodeică Family

Demult vroiam să redau o mică frântură din viață familiei Ciocodeică, ruptă parcă din filmele pur românești, cu bărbatul - stâlpul de neînduplecat al familei și mama tolerantă care mai complotează cu copii pe la spatele soțului rigid: bine mergeți, dar vedeți să nu afle taică-tu! Weekendurile de regulă sunt prilej de vizită dar și de exasperare- mi se fac tone de plase și plăsuțe de fiecare dată de zici că stau în China și ne vedem o dată pe an: Țucurelu îți pun și brânză? Mai ai? Da mamă, mi-ai dat și ieri! Dar niște murături? Ia să-ți pun și niște cașcaval! Toate ca toate dar întrebarea cu gemul depășește cu mult orice altă întrebare pentru simplu fapt că-mi este lansată DE FIECARE DATĂ, de cel puțin 2-3 ori per vizită: Mai ai gem? Da! Sigur?! Daaaa, mai am 75 de borcane, nu-mi trebuie, pe bune... Haaai măi, să-ți mai pun unul de măceșe că poate faci clătite. (dacă am făcut de 5 ori în viață mea clătite e bine). Bineee, pune, că îmi fac una când ajung acasă!

Tata, pe de altă parte e cu țuica- suferind rău de faptul că nu a avut și el un băiat (eu trebuia să fiu Raul) de fiecare dată când mă prinde la înaintare mă aruncă'n luptă: Laura, bei o țuică? Da tata, pune!Și dă-i una, dă-i două: haaaai ce faci cu paharul ăla?!! Și uite așa după al treilea pahar mă îmbrac la plecare cu mănușa pe cap și fularul mi-l trag pe mâini. Plec de la ei mai ceva că sâmbăta sau vinerea de la vreo caterincă prin oraș. 

Ieri au bătut recordul la autenticitate pur românească: l-am găsit pe tata în dormitor cu toată mobila, canapeaua, covoare - toate date peste cap, nici nu m-a salutat când am ajuns. Mamă, ce are tata ce meșterește iară? Eeee pe naiba..face cică un termostat! Îl construiește el cap coadă, n-ai cu cine să te înțelegi, trebuie să-l lași în pace!  La 5 minute intră și meseriașul în bucătarie: Laaaaniiiiiii, ai văzut toporul??!!!!! (da, da stăm la apartament) :)))))

Vaaai, tată dar avem lemne destule, ne ajunge pentru o săptămâna, mai fă și tu o pauză!  

Oo Laura ai venit iar?! hai să facem o țuica fiartă! 

La câteva minute sună telefonul și-l auzim din bucătărie: Daaa, cine e? Lavinia tu ești? Ia zi care e treaba. Era soră'mea care suna să-i zică să nu ia bere de Crăciun că aduc ei o ladă nu știu de unde. La care tata: daaa, ceee? Voi veniți de Crăciun?!!  Laaaaani, Lavinia vine la noi de Crăciun?!! 

Mama să înebunească: vaaaaaai Ovidiu, dar nu ți-am zis măi că vin copii de Crăciun?! Și termină cu mirarea asta că-i faci să se simtă prost, e incredibil omul ăsta!!! 

PS: Exact în timp ce scriam post-ul asta m-a sunat mama: 

Lauricaaa, sunt bătută'n cap!!! Păi te-am chemat azi la noi că-ți luasem niște soric d'ăla bun special pentru ține, și am uitat să ți-l dau. Plângea aproape. 

Mamă, sunt în Brașov, la 10 minute de voi, trec mâine pe la voi iar și-l iau, te rog promite-mi că te liniștești!! 

Toate ca toate, mamă, tată, vă iubesc, și.....ați făcut un lucru minunat acum 33 de ani, vă felicit!!  ;)