Clientul nostru, sclavul nostru!

Adica, nu stapanul nostru. Nu. Incepe ce-i drept tot cu „s“, se termina tot cu „ul“, dar e putin diferit la noi, pentru ca noi suntem un popor speciaaaaaal, si noi prestatorii de servicii facem un „ imens serviciu“ clientilor nostri. Da,  si avem impresia ca-l facem free of charge, cum zice americanu‘.

Ducem clientii cu taxi-ul graaatis, transportam pasagerii cu microbuzele graaaatis, le oferim la restaurant mancare graaaatis, si uite asa avem dreptul sa ne bagam literalmente picioru‘ in el client. GRATIS!

Azi de exemplu...

Cum veneam eu frumos asa in pasul voinicului spre birou, imi dau seama ca din nou (ah, nefericita exceptie !) nu mi-am adus de mancare la birou.  Hai sa-mi iau o duda de la cooperativa zic, ca era una in apropierea statiei. Intru, imi iau frumos 2 supe la plic naturale 100% ;)) si ma indrept, zambet-larg, spre casa sa le achit. Intre timp mai fac si cate o fapta buna, si cazandu-i unei femei in fata mea portofelul i-l inmanez cu un gest de o curtoazie maxima, mai aveam putin si-i sarutam si mana in timp ce-i dadeam portofelul, neomitand s-o privesc adanc in ochi! (cred ca am vazut prea multe filme cu muschetari). Ma indrept cum ziceam spre casa, tot un ranjet cand la casa, doamna casierita gesticula febril si se rastea de zor la telefon (la fiica ei, cum evident ca am aflat din transparenta conversatiei). 

„ Deci sa fim claaaaare, nu mai iesi din casa pana nu gasesti cheia!! Dar ceee, crezi ca eu vin sa muncesc ca tu sa faci numai ce vrei si sa platesc eu pentru neatentiile tale?! Nesimtito! Tu stii cat costa o cheie d’asta?..Pai eu te-am facut eu te omor! Ai auzit?

In  timpul acesta eu stateam timida langa casa, cu capul plecat in jos, semn ca as fi eu destinatarul majusculelor si semnelor ei de exclamatie. Si cum stateam eu asa, vad ca se uita la un moment dat si la mine si isi impinge brusc barbia in fata, ma intreba care-va-sa-zica „ce naibii vreau“. Ii intind timorata pliculetele de supa si indraznesc sa o intreb cu o voce stinsa: iertati-ma va rog ca va intreb dar as vrea sa iau si o merdenea. Cat costa?

Isi da ochii peste cap dupa care tuna:

DOOOOI LEI!!! SI CU SUPELE AI PAAAATRU LEI SI SAIZECI DE BAAAAANI ! SI SA-MI DAI MARUNT CA NU AM  REST !!!!

Da, da cum sa nu! zic repede ca sa n-o supar, si incep sa caut repede portofelul in geanta, si ma iau dintr-odata toate apele ca nu-l gaseam in geanta mea cea „mult prea incapatoare“.  Am transpirat si am inghetat pret de 1 minut. Finally dau de el, si scot repede o hartie de 5 lei. Mi-o smulge din mana si imi tranteste o lama orbit peste supe in loc de rest, si apoi  un „LA REVEDEEEERE!  peste fata. In intimidarea mea, cand dau sa ies pe usa ma impiedic de pragul usii si inaintez in viteza cu 3-4 pasi, de mai aveam putin si ajungeam direct in birou, pe scaun chiar,  in fata calculatorului. Ma gandeam ulterior cam ce imagine se vedea din exterior, un client iesind dintr-un magazin cu capul inainte si cu mainile incercand sa-si tina echilibrul, imaginea perfecta a unui betiv dat afara in suturi dintr-o carciuma, si mi-am dat seama ca nici nu puteam sa intruchipez mai bine prototipul clientului in Romania!