joi, 20 octombrie 2011

Nu vă recomand

De regulă eram de părere că sfaturile gratuite sunt într-o oarecare măsură ofensative. I mean...who asked you?!
 
Nu însă și după weekendul trecut, dar după ziua de azi , din nou revin la vechile sentimente. Fiind plecați la țară la cules de mere din vie și de struguri din măr (se urcase a naibii vie până în vârful mărului de culegeam strugurii cu scara sprijinită în măr), am avut ocazia s-o reascult pe mama povestind. Diverse. Și este un deliciu să o asculți! Eu sunt mic copil. Al ei chiar :) Este atât de expresivă și de tonifiantă (câteodată urlă cam tare ce-i drept, dar trecem cu vederea ;)), încât atunci când povestește ea, nu ai cum să nu te transpui în pielea personajelor despre care povestește. Weekendul acesta cum spuneam, îmi povestea cum, are ea "fetele ei" la un magazin alimentar, care de fiecare dată când cere un anumit aliment și nu este proaspăt, ele își îngheată dintr-odată capul , irisul începe să li se plimbe de la un colț al ochiului la altul pe sistemul” ninja eye” și încep apoi să dea dezaprobator din cap cu mișcări leeeente leente.  Și de unde mama în gura mare tocmai ceruse o bucată de telemea, dintr-o dată  se răzgândește și le spune vânzătoarelor că de fapt tocmai și-a dat seama că și-a uitat portofelul acasă și că revine ea în 5 minute...Și dusă e.

 Și în timp ce povestea ea așa, mă gandeam și cu puțină invidie, recunosc, cum de mama dă tot timpul de astfel de oameni sufletiști și de calitate, iar eu de fel de fel indivizi. Numai cu taximetriștii câte posturi am! Suflet de aur la suflet de aur trage, mă gândeam eu așa.. După care, azi mi-a venit rândul să mă simt și eu așa, hmmm ...specială. Aflându-mă la raionul de legume-fructe- toamnă- iarnă  2011, când mă duc să cântăresc roșiile, nenea de la cantar rostește printre dinți  "nu vă recomand! "Yesssss", mi-am zis. Și eu sunt bună și sufletistă!!  Bineeee măăă! Și mă duc frumos și le părăsesc undeva printre rafturi, după care mă duc să-mi iau și niște usturoi și mă întorc bucuroasă la cântărit. Când să mă apropiu ce-mi văd ochii? Înșelăciune!! Același "Nu vă recomand” și doamnei din fața mea care avea castraveți, și domnului de după care avea ceapă!  What the fuck ?! zic..Mă duc și eu cu usturoiul meu, și-mi spune iar și mie. Nu va supărați, zic, ieșindu-mi fum și din urechi și din nas, de ce ne spuneți la toți același lucru? E normal?! Răspunsul a fost mai mult sau mai puțin șocant, omu' era mega 'frustrat că nu-și primise nu știu ce bani de la patron și astfel înțelegea el să-și facă dreptate...
 
 Ah, și cât am fost de aproape!!!

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Thank you note

Încep noul sezon de toamnă- iarnă-vară, prin  a-i mulțumi lui Cristi de la LucruriGratis (așa e cunoscut printre prieteni: băi, m-a sunat Cristi. Care Cristi? De la LucruriGratis! aaaa, bun așa!)  pentru invitația lansată la Desperados Party ( invitație demnă de niște VIP-uri, cu masă exact lângă scenă, unde  a prestat frumos ROA, sau Riiiise of Artificiaaaaaaal), aceeași masă care nu accepta sub nicio formă sticle de bere goale pe ea, și astfel curgeau (literalmente) gălețile cu beri de ne simțeam la un moment dat ca în episodul din robotzi "Mucificatorul". Eram toți cu berile în mână, cu greu le lăsam pe masă când trebuia să mergem la baie, și atunci atenționam cel puțin 3 persoane: băi, ai grijă și tu de berea mea! Și cum spuneam, eram ca Mo în club cu berea în mână, luminați de o rază fosforescentă, cu o mână în sus și cu alta ținând berea strâns la piept: "da din buci, da din buci, fă-te, fă-te , fă-te muci”. 
Interesantă a fost dialogarea sau mai bine zis zbierătura unii la alții că trebuia cumva să fim peste decibelii clubarnici, cu Radu de la GroapaCuProști, care, deși cunoscut atunci pentru prima dată, aveam impresia că-l știu de ani lumină. Omu' era foarte funny - recent lăsat de fumat, adulmeca fiecare țigară a convorbitorilor din fața sa, de te și speriai la un moment dat dacă nu erai atent, că te trezeai  brusc cu o față lipită de țigara ta, un moment de neatenție putându-se solda cu  traume fizice pentru proaspătul prieten făcut. 


Ora 3 ne-am gândit noi că ar fi bună pentru a ne întoarce acasă, imediat după concertul ROA, la care eu, RoxiNico , Ralu și 2-3 băieți  de la masa noastră de "VIP" ;) am fost singurii fani adevărati, care dădeau din cap , mâini și picioare, în ciuda "indigenilor” cum le spunea Carmen, care obișnuiesc să vină regulat în clubul Kasho, al căror dans se limitează la a da din bărbie și mâini băgate în buzunarele din față ale blugilor în cazul bărbaților, și sâni și pântece piercinguite în cazul femeilor.
 
PS1: și eu am piercing ! :))) 
PS2: poza am șutit-o de la Rivionze

vineri, 23 septembrie 2011

Am ras cu lacrimi

perle de la BAC
cea cu Imparatul cu marul in fund e mult prea tare :))))



  • In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost.
  • Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.
  • Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa
  • Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia.. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.
  • Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu  firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate! ".  Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.
  • La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula. Un elev raspunde(in scris):"Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet... si pe Paula nici nu o cunosc!"
  • Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.
  • Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de  fluiere.
  • Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar  in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.
  • Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
  • Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
  • Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.
  • Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.
  • În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si  marea masa a taranilor. 
  • Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.
  • Nechifor Lipan statea " pe spate cu fatza in jos".. 
  • Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.
  • Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni. 
  • Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte  groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.
  • În cunoscuta baladã Miorita, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si un cioban care socheazã prin prostia lui.
  • Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea  calul,   cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se bãtea cu Manea.. 
  • Zoe si Tipãtescu se iubeau pe la spate.
  • Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.
  • Eminescu este trist pentru cã nu a reusit sã facã nimic în viata.


sâmbătă, 23 iulie 2011

Weekend cu sunete

Uaai , Durbi la ce concert fain ne-ai dus ieri! Şi am stat în primul rând, de nu am simţit lipsa ochelarilor de cal şi ne-am şi simţit privilegiate ca nişte prinţese ;) I-am văzut părul din nas lui Omblandon dar şi omuleţii lui Cristi Minculescu şi Adi Igrisan..:P


 ROA - ne place,ne place, place, place

















     Paraziţiiiiiiiiiiiiiiiiii - arde, uite cum   arde...."am arestat o vodca , am condamnat un joint la moarte"



































CARGO - Poza ta din sertar o scot/ nu ma uit la ea, nu pot



























Şi în final într-o formă de zile mari, Iriiiiiiiiiiiiiis, prieteni!!

miercuri, 13 iulie 2011

Italiano vero

:)))

















Sursa:  don't know, primita pe mail...



miercuri, 6 iulie 2011

Sunt Coco, noul vostru pet

Offf cât ne dorim un căţeluş! Şi am fost cât pe ce să-l avem.  Da, mai lipsea doar să apară frumos într-un coşuleţ cu fundă legată şi gata conectarea. Vorbisem cu vecina care îl are pe TD sau Table Dog cum îi zicem noi că are spatele lat ca o măsuţă, poţi să joci şi cărţi pe el, şi ne rezolvase un puiete mic de golden retriever, urma doar să mai stea puţin la mama lui că încă era foarte mic şi apoi pac, apărea la faimoasa familie Ciucă.  Ne gândisem deja la nume, chestii, am zis că vrem băiat, când ne-am gândit aşa într-o doară s-o întrebăm şi pe Buni dacă e de acord că la urma urmei stăm în casa/curtea ei şi urmează să vină în vizită în câteva săptămâni să stea  puţin la munte cât e prăpăd canicular la Bucureşti (ea stă în Bucureşti şi noi când mergem "la ţară” la bunica, mergem de fapt..în capitală!:)))

Şi cum vorbea Tânăru' cu ea şi cu Garfield (mama lui) şi-a dat seama că s-ar putea să întâmpinăm ceva rezistenţă: Ceeee? Ce vă trebuie? Căţel? Să-l nenorociţi şi pe ăsta cum aţi făcut cu Ştiucă Alex? (un pisoc pe care l-am ţinut câteva luni după care l-am dus la bunica'mea în Sighişoara). Plus, e mai rău ca un copil, nu puteţi pleca liniştiţi undeva că trebuie hrănit, dacă păţeşte ceva şi dacă moare să plângeţi zile întregi cum am făcut noi cu Ghiţă? NU, NU, NU. 
Na belea, băiete! Ce ne facem? Am stat noi şi ne-am gândit la diverse scenarii, ce proşti am fost că nu am zis că l-am primit şi aia era, ce puteau să mai zică, pentru ca după  vreo 2 ore să sune Garfield înapoi puţin aşa mai stinsă în voce, pesemne că i-a părut rău pentru urecheala aplicată şi zice: ştiţi, m-am gândit mai bine..dacă tot vreţi voi să vă luaţi un pet ceva, nu vreţi să va luaţi 2 găinuşe? Le ţineţi frumos în curte, face şi ouşoare eco, nu latră... 
  
Aşa că, dacă mă auziţi vreodată că mi-am luat lesa s-o scot pe Coco la plimbare în parc să ştiţi despre cine este vorba ! :)))))) 
  

sâmbătă, 2 iulie 2011

Sexy time #2

Nicole Scherzinger

























D'ale biroului

 Din categoria "fun at work” facem un rezumat al săptămânii
  
 1.  Adresa scrisă pe un plic de către un client din Bulgaria adresat colegului Dragoş Radbâţă pe adresa redacţiei, aaaa sediului nostru, Str. Fundătura Hărmanului nr.2.. 
  
      "In atenţia Dlui Dragoş Rădbuţă, Str. Fundătura Hormonului nr. 2 =)) "
  
 2.  Un client pe nume Purcel Ionel cu care a avut contact colega Alina 


 3.  Şi una marca proprie, (evident!): împărţeala prin regula de 3 simplă a unui simplu de fapt 1800:6  (Trebuia să aflu cât costă  2 unităţi din ceva, dacă ştiam deja că 6 "ceva” fac 1800) 
  
 hmmm, grea săptămână...



luni, 27 iunie 2011

Şi când mă gândesc că va fi şi mai rău...

Weekendul acesta  a fost pentru mine unul în care mi s-a confirmat încă o data cât sunt de „apusă”. După ce  am bocit de mama focului sâmbătă la un film pe HBO  „Hachi”  (să NU vă uitati la el!! este despre un câine frumos şi inteligent şi cuminte şi fidel care şi-a aşteptat stăpânul la gară după ce acesta a murit, timp de 10 ani la aceeaşi oră când ştia el că venea de la serviciu, :((  ) , seara,  ne-am şutit în Ground Zero să ne facem puţin de cap. Şi serata per ansamblu a fost ok, exceptând 1-2 incidente, dar faza este că a doua zi, am fost ruuupta! Gâtul (ceafa) varză de la dat din cap pe Chop Suey (ce să fac dacă mi-a dedicat-o special mie Durbi ?), spatele rupt în cinci, picioarele deşirate în opt.
 
Şi cu starea asta pe cap, a venit momentul să fac baia de „duminică" ;)) doar că am uitat un singur amănunt: m-am vopsit în urmă cu câteva zile, o prună aşa vineţie, lucru care mă determină de regulă să mă spăl separat până se mai duce din culoare: adică trupuşorul separat şi perişorul separat. Fiecare cu ....mama ei! Acest mic amănunt după cum spuneam, l-am uitat. Şi m-am aruncat eu frumos în cadă şi în momentul clătirii capilare cum stăteam eu aşa cu ochii închişi cu duşul pălărie, deschid  la un moment dat alunele şi ce văd? Cada pliiină de lichid roşu: aaaaaaaaaaaaaa, sângeeeeeeeee! Încep să urlu ca un uliu şi buzele îmi tremurau mai ceva ca la marele îngheţ.  Nu trec 3-4 secunde şi realizez: aaah , te-ai vopsit, maniaco!! E de la vopsea..dar ..roşu? m-am vopsit „prună”. În fine...şi cum răsuflam uşurată că sunt încă sănătoasă (fizic!), mă apuc să curăţ gura de canalizare că am văzut eu că s-au strecurat câteva dintre firele mai revoluţionare de păr. Când bag mâna, altă panică: gââââândaaaaaaaaaac!! Şi urlu iar. La câteva secunde distanţă realizez că nu era decât un cleştişor de păr, negru şi gras ce-i drept, cu care avusesem eu prins părul când am intrat în cadă şi pesemne căzuse de pe marginea căzii.
Şi colac peste pupăză am mai avut şi o noapte super agitată, cu vise dubioase şi prevestitoare de lucruri.
 
Va vine să credeţi că va fi şi mai rău, adică..poate voi face şi 50, 60, 70 de ani..ce muma’sa voi face  oare atunci??!!
 
PS: şi cum cin’se aseamănă se adună,  începe şi Tanaru’ de dimineaţă să strige ca din gură de şarpe:
 
Băăăăăăi, azi e ziua lu’ naşa!! (sora’mea, care este născută pe 30 iunie, adică... nu mai sunt decât 3 zile până atunci.  :))))
 
Baieteee, you wasn’t even cloooose!!! 


marți, 21 iunie 2011

Este chiar atât de amuzant?

Vouă vi s-a întâmplat vreodată să reacţionaţi că nişte copii atunci când întâlniţi o persoană care are acelaşi nume ca şi al vostru? 
Am un client cu care  tot conversez de câte zile la telefon pe care îl cheamă ca pe mine (numele de familie). Şi de fiecare dată când îl sun, râd că imbecila, de parcă cine ştie dom'le ce amuzament maxim este ca cineva să aibă acelaşi nume ca al tău.
 

Acum, înainte să reacţionaţîn vreun fel, o să cer puţină îngăduinţă pentru lipsa de experienţă dată de notorietatea scăzută a numelui de  "fată " (mare :))) până să mă căsătoresc mă chema Ciocodeică, şi acum, sincer...câţi de Ciocodeică mai există în ţara asta, asfel încât să am ocazia să mă hlizesc ca la grădiniţă de ficare dată când aud unul..De când mă cheamă Ciucă însă, lucrurile s-au schimbat puţin..Mădălin Ciucă (FC Craiova), Andreea Ciucă (judecatoarea aceea coruptă din Timişoara parcă) Valentin Ciucă, etc, etc 
Conversaţia cu clientul despre care vă ziceam se desfăşura în felul următor: 
  
 - Alo, bună ziua Domnule Ciucă, Laura Ciucă sunt! Şi fac o pauză luungă în care râd că proasta. La celalat fir: linişte! Penibil deci. 
 Azi însă, a venit rândul lui să mă sune:  
 - Alo, bună ziua Doamna Ciucă, Mihai Ciucă sunt! şi râde copios. Eu ar fi trebuit să fiu stană, evident,  dinte pentru dinte nu? Am rezistat însă 2 secunde după care am început să râd şi eu, făcând eforturi să par serioasă ulterior în conversaţia business to business, ca de la o Ciucă la alta, care a urmat. 
   
  

luni, 20 iunie 2011

Sexy time #1

 Seeeexy tiiiiime!


Andreea Mantea




















                 Monica Bârladeanu
















                   Simona Pătruleasa




















sâmbătă, 18 iunie 2011

Sunt de plastic, se usucă!

Astăzi am fost martora unei situaţii rupte din poveştile cu Păcală. Am înebunit de râs. Holul clădirii în care avem noi biroul este dotat cu zeci de ghivece frumoase , viu-colorate, pline de viaţă şi prospeţime, veşnic verzi, lucru de sine înţeles pentru simplul fapt că sunt.....din plastic!
Şi cum stăteam noi frumos fiecare în banca lui aşteptând să se sune de plecare, îl văd la un moment dat pe Dragoş, colegul din linia întâi, cum se tot ridică de pe scaun şi tot analizează ce se întâmplă pe hol, după care zice: băi nu-mi vine să cred, bărbatul de serviciu (da, avem bărbat, nu femeie de serviciu :))  udă florile de plastic!!!

În momentul acela întrerup orice activitate şi mă ridic repede neuitând, bineînteles, să adaug un „Nu pooot să creeeed” de consternare şi mă duc să văd şi eu minunea. Şi o văd: bărbatul de serviciu avea un pet de 2 litri de apa şi DA! uda florile de plastic. Jesuus! Nu pot să mă abţin şi ies afară să-i analizez gradul de discernământ. Afară toate ghivecele băltăceau de apă în jurul lor, iar udătorul de serviciu se întorcea vesel de la o nouă plantă “salvată” de la însetare.
 -  Nu va supăraţi zic, ştiţi că florile acestea sunt de plastic? De ce, Doamne-iartă-mă, le udaţi?!
-  Aaa da, domnişoară ştiu, dar aşa mi-a zis doamna Gabi, să le ud. Şi noo, dacă aşa mi-a zis, eu le ud. 
 -  Da, dar nu înţelegeţi că sunt de plastic? Ce udaţi la ele? Uitaţi-vă puţin! şi iau o frunză în mână şi i-o arăt. 
 - Păi nu vă uitaţi şi dumneavoastră ce uscat este pământul?!! şi-mi arată direcţia “Rădăcina înfiptă în pământ-de-plastic”.   
 - Ok zic, bătând evident în retragere, (chiar nu era loc de nimic :)) dacă v-a zis “Doamna Gabi” aia e! spun coborând cu el scările că vroiam oricum să merg şi până la baie.   
 - Mă duc acum să le ud şi pe cele de la intrare mai zice, conştiincios nevoie-mare, timp în care apare paznicul de la BRD şi îngrijorat de efortul depus de confratele său, elaborează: băăăi, ia şi tu un bidon mai mare , ca să nu mai faci atâtea drumuri!!  

Tare??!..Foarte tare!!! :)))


miercuri, 15 iunie 2011

Să crăp şi alta nu

 ...de nervi. Sunt în perioada în care mi-am propus să nu mai mănânc pâine. Deloc! Nema pâine adică. Adio făină, bine ai venit iarbă! 
  
Şi după o rezistenţă eroică azi la birou , în care am mâncat o supiiiica pe la 12, şi apoi niscaiva brusturi pe la 5 , mă pune naiba să accept invitaţia Ioanei de a merge la o plimbare pe lac în Noua, să-l scoatem pe Rică Tudorică la aer curat, doar doar i se mai face poftă de somn şi de foame. Şi plimbarea şi-a îndeplinit pe deplin scopul doar că foaaaarte puţin s-a schimbat publicul ţintă. Pe drumul de întoarcere căsca Ioana de mai avea puţin şi înghiţea tot Braşovul cu Tâmpa cu tot, în timp ce Rică era cu ochii beliţi în tavan, iar eu... Ce fac eu??!!   Ajung acasă, şi intru cu totul în frigider de mai aveam puţin şi trăgeam şi uşa după mine ca nu cumva să mai vină cineva şi să mă trezesc că trebuie să împart cu cineva osul!
Şi începe festinul oameni buni: mai aveam nişte vinete din weekend de la ai mei, că deh, a fost sora'mea în vizită în weekend şi când vine ea se scot tot timpul din congelator tot felul de specialităţi  pe care eu de altfel le văd din ani în Paşti, în plus a luat Tânăru' iar pâine da'aia buuună de cartofi de la Univ, şi dă-i cu feliile unse şi cu kaizer prăjit că parcă mă usca pe gât să le mănânc goale aşa , şi taie o felie, şi mai taie una şi a patra şi  aaaaaa, sunt la a cincea!  
  
 Băi băiete da' bun e aerul asta de munte... 
  
  

duminică, 12 iunie 2011

Ce am fi...

... dacă n-am ştii să ne bucurăm de lucruri mărunte... 


 ..de un buchet de bujori proaspăt culeşi din grădină

de prieteniile din liceu

...de o carte bună
 ...de un finuţ de toată frumuseţea

...de imaginea tăticului perfect
 ...din nou, de un finuţ de toată frumuseţea 


....de so
ţul meu iub
it 

joi, 9 iunie 2011

El si Ea

Nu o sa zic nimic, voi lasa imaginile sa vorbeasca. Voi prezenta doar decorul: la Rica acasa cand i-am facut la 5 zile  "baia de a doua zi " :))

EA:


EL:

miercuri, 8 iunie 2011

Cine nu are prieteni…

….sa-si cumpere era sa zic, dar bine ca nu am zis-o, ca suna  prea mercenar.
.....sa-si faca, era iar sa zic, but, then  again, suna superficial, bine ca nu am zis-o nici pe asta.
.....sa-i pretuiasca pe cei pe care- i are, este imposibil sa nu ai macar unul! bine ca am zis-o pe asta ca adevar am grait!

Sa-i iubeasca si sa-i alinte, pentru ca de multe ori daca nu ai langa tine suflete apropiate care sa te ajute sa-ti cari geamantanele cu frustrari si tristeti macar pana te pui putin pe picioare, sau sa urle de fericire atunci cand tu nu mai ai putere sa te exaltezi, traiesti degeaba.

Ieri a fost ziua in care s-a dat startul maratonului ‘Marea parchetare” de la noi din dormitor. Si tot ieri, o parte dintre prietenii nostri, Perius, Gaboru,  Eidrian si tata Ciocodeica ;) ne-au demonstrat inca odata ce inseamna sa fii pur si simplu "prieten". Stiu, este un cuvant foarte uzitat, dar care si-a pierdut din valoare tocmai pentru faptul ca il folosim atat de des si in atatea cazuri nepotrivite...  Au venit pe rand deci, unul mai motivat ca altul sa ne ajute sa eliberam camera de mobila dupa care sa incepem sa sa roadem la dusumea. Yeeeeeeeee, la treaba!!


Pe Eidrian la un moment dat nu mai puteam sa-l oprim. Cel mai exaltat era insa- evident , Tanaru’, nu de multe ori auzind din curte: bai Tudoreee opreste-te frate ca dai in tevi!! Baaaaai, ai grija ca te lovesti! Staaaai ma!’



Mutatul mobilei a fost si el prilej de amuzament..erau ca in episodul “Friends” daca l-ati vazut, cel in care mutau de zor canapeaua..parca si reavad faza cu Ross urland ca il tineau puterile ” ok people, now...pivoooot, pivoooot J))...urmat de revolta lui  Chandler intr-un final” oooooh, shuut up, shuuut up, shuuut up!!!



Maine intra Durbi in film, la suteala pietrisului.

Ce ne-am face fara voi dragii nostri ? da’ stiu s-ar putea zice, "ati angaja oameni sa va ajute", dar...cu distractia cum ramane? ar mai fi  la fel?!! :)

Va iubim!!! 


joi, 2 iunie 2011

Best picture of the year

o declar castigatoare detasata...


Personaje:: Gabontzu, buna mea prietena din generala, liceu, facultate si tot asa, cu finutzu' Rica Tudorica

miercuri, 1 iunie 2011

Mult prea tare

din categoria "no comment" :))


marți, 31 mai 2011

Duminica si de acum inainte


Duminica am fost „nasi de copil” vorba Tanarului. Am fost foarte onorati sa acceptam invitatia Ioanei, fosta mea colega de liceu si prietena foarta buna, de a deveni parintii spirituali ai lui Rica Tudorica. Emotiile au fost la ele acasa pe tot parcursul slujbei, noroc cu parintele Florinel (;)) daaa, asa il cheama) care era de o spiritualitate rara – va rog luati sensul metaforic al cuvantului, adica spiritual = mistocar) care imi descretea tot  la 5 minute fruntea ba aratandu-mi cum se tine de fapt copilul in brate, ba cu diverse replici amuzante care rupeau putin din solemnitatea si conventionalul slujbei de genul: (cand Rica plangea de rupea locul)  "fa-i ceva nasa, pune-l  cumva, da-i ceva da’ fa-l sa taca! :)),  sau „baga!” cand ii dadea cu ligurita vinul preaslavit,etc. Eu nu am fost departe de el , si m-am lipit de cel putin 2 gafe ca doar nu era sa-mi stric reputatia si sa fiu liniara!

Cand ne-a pus sa dezbracam copilul,in stresul meu si repetand intruna in minte ce trebuie sa fac (invatasem pe de rost pasii: dezbraci, stergi, dai cu crema, pui scutec la loc) in loc sa-l las complet dezabracat i-am pus si scutecul repede, ca sa arat ca mi-am invatat lectia. Nu trec 2 secunde si o intreb pe Ioana „ Tu da’ oare scutecul asta este d’ala rezistent la apa? cum l-o baga oare asa in cazan, nu  se uda scutecul??!!  si deodata, pana sa primesc raspuns, vine lumina cereasca in mintea–mi  cat o nuca si-mi spune: Prea ignoranta oaaaaaaie din turma Domnului,  copilul trebuie sa fie complet dezabracaaaaat. Bravoo, stii sa-i pui scutecul, dar nu ne trebuieeeeei acum. Arata-ne ce stii dupa ce-l botezam! Amiiiiiiin! Imi dau seama deci ca am facut putin exces de zel, si ma apuc sa i-l dau repede jos, bucuroasa ca parintele fiind preocupat de pregatirea  sfintirii cazanului biblic, nu m-a observat si automat nu am mai fost tinta unei noi intepaturi.
A doua gafa a fost si mai monumentala. Dupa ce spun Crezul, ma pune parintele Florinel ;)), sa ma intorc cu fata spre usa bisericii si sa „scuip” si sa suflu ..si a mai zis el ceva dar nu am inteles. Ma intorc, si ma fac ca „scuip” si suflu  pe Tudorica, finutzu’ adica, la care aud  rumoare in biserica si un strigat de popa din spate: nu pe copiiil nasaaaaaa, in sus, ca tu acum trebuie sa te lepezi de necuratu’ !!! Iart-o Doamne ca nu stie ce face! 
In fine, trecand peste aceste momente demne de  Laura Ciocodeica sau Ciuca cum vreti, tot evenimentul a fost unul reusit iar noi ne-am pricopsit cu un finutz de toata frumusetea:  Sa ne traiesti Tudorica!

miercuri, 25 mai 2011

Din ciclul mai penibil nu se poate...

...este monumentul de imbecilitate care reise din sugestivul imaginii de mai jos:


"Auzi Margareto, vezi sa ma prinzi cand buzele  mi se contopesc cu sticla preaslavita , ca vreau sa-i trimit poza in Spania la Dorel sa vada ca ma rog pentru el sa trimita bani mai multi acasa ca sa reparam si noi acoperisul! "



marți, 24 mai 2011

Leapsa cu filme

Am primit o palma, aaaa o leapsa de la Manu: top 5 filme preferate, si imi dau seama ca mai bine imi dadea o palma pe bune ca mie atatea filme faine mi-au placut, incat nu-mi mai aduc amintea acum niciunul ;)) mai ales sa fac si un top 5 ale lor!

Hmm, dar sa nu disperam zic, si  sa incepem incet-incetisor cu filmul filmelor ever made:
Underground – Emir Kusturitza – REGAL! Povestea are loc in timpul celui de-al doilea razboi mondial, decorul principal fiind o fabrica de arme amenajata sub pamant (Underground!) in Serbia, mesajul regizorului sarb fiind indreptat inspre naivitatea cu care-si urmeaza poporul sarb conducatorii: bastanii care cumparau arme de la aceasta fabrica nu le mai mentioneaza lucratorilor din subteran ca razboiul s-a terminat, asa ca acestia continua sa produca in continuare arme crezand ca sunt necesare pentru a sustine razboiul. 50 ani mai tarziu,  devenind intr-un final suspiciosi, sparg zidul ce-i delimita de lumea de sus, doar ca sa-si dea seama ca de fapt nu au fost mintiti: razboiul continua..

Mircea cel Batran 
-
o capodopera istorica a lui Sergiu Nicolaescu. Este genul de film cu care am crescut, este genul de film care imi produce fluturi in stomac si nu din cei roz cu inimioare, ci din cei cu aripi luuungi si ferme - cand vad imaginile cu „oastea otomana cata frunza cata iarba“ cum n-are nicio sansa in fata curajului nebun al "ghiaurilor" condusi de Mircea. Aici apare si Vlad Tepes vazut in ipostaza de copil extrem de ager si inteligent, nepotul preferat al lui Mircea, care are o replica demna de viitoarea lui „pasiune“ pentru hoti, cand vede o scenea in care un talhar este pus sa plateasca pentru fapta sa:  „trebuia tras in teapa! “ Prima oara cand l-am vazut aveam 10 ani. Am fost cu mama la cinema, si ea o fanatica convinsa a istoriei tarisoarei noastre. Mama plange cand aude imnul Romaniei, oriunde, oricand!

O lume nebuna, nebuna, nebuna 
- la fel, un film (alb-negru) al copilariei mele, imi aduc aminte ca m-am rostogolit de ras cand l-am vazut,  o comedie cu niste indivizi care afland despre existenta unei sume mari de bani ascunse intr-un loc incep sa se manance intre ei pentru a ramane fiecare dintre ei singurii posesori ai imensei averi. Demential filmul!

The Beach
-  cu Leonardo di Caprio –  mesajul filmului este incredibil de realist: “ traim intr-o continua cautare a fericirii, iar atunci cand o gasim, ne bagam picioru‘ in ea, serotonina!

Pretty Woman 
ahh, ce film romantic si frumos! Ah ce poveste savuroasa! Replica preferata este cea in care el ii propune sa-i cumpere un apartament ca sa poata sa-i faca vizite conjugale mai dese, evitand bineinteles o oficializare propriu-zisa a relatiei,  iar ea ii spune “ this is only geography!“.


Multam fain Manu, chiar am revazut cu ocazia asta bucati din filmele mele preferate, o s-o dau mai departe acum: Andreea, Cristi, Robert..