Şi când mă gândesc că va fi şi mai rău...

Weekendul acesta  a fost pentru mine unul în care mi s-a confirmat încă o data cât sunt de „apusă”. După ce  am bocit de mama focului sâmbătă la un film pe HBO  „Hachi”  (să NU vă uitati la el!! este despre un câine frumos şi inteligent şi cuminte şi fidel care şi-a aşteptat stăpânul la gară după ce acesta a murit, timp de 10 ani la aceeaşi oră când ştia el că venea de la serviciu, :((  ) , seara,  ne-am şutit în Ground Zero să ne facem puţin de cap. Şi serata per ansamblu a fost ok, exceptând 1-2 incidente, dar faza este că a doua zi, am fost ruuupta! Gâtul (ceafa) varză de la dat din cap pe Chop Suey (ce să fac dacă mi-a dedicat-o special mie Durbi ?), spatele rupt în cinci, picioarele deşirate în opt.

 

Şi cu starea asta pe cap, a venit momentul să fac baia de „duminică" ;)) doar că am uitat un singur amănunt: m-am vopsit în urmă cu câteva zile, o prună aşa vineţie, lucru care mă determină de regulă să mă spăl separat până se mai duce din culoare: adică trupuşorul separat şi perişorul separat. Fiecare cu ....mama ei! Acest mic amănunt după cum spuneam, l-am uitat. Şi m-am aruncat eu frumos în cadă şi în momentul clătirii capilare cum stăteam eu aşa cu ochii închişi cu duşul pălărie, deschid  la un moment dat alunele şi ce văd? Cada pliiină de lichid roşu: aaaaaaaaaaaaaa, sângeeeeeeeee! Încep să urlu ca un uliu şi buzele îmi tremurau mai ceva ca la marele îngheţ.  Nu trec 3-4 secunde şi realizez: aaah , te-ai vopsit, maniaco!! E de la vopsea..dar ..roşu? m-am vopsit „prună”. În fine...şi cum răsuflam uşurată că sunt încă sănătoasă (fizic!), mă apuc să curăţ gura de canalizare că am văzut eu că s-au strecurat câteva dintre firele mai revoluţionare de păr. Când bag mâna, altă panică: gââââândaaaaaaaaaac!! Şi urlu iar. La câteva secunde distanţă realizez că nu era decât un cleştişor de păr, negru şi gras ce-i drept, cu care avusesem eu prins părul când am intrat în cadă şi pesemne căzuse de pe marginea căzii.

Şi colac peste pupăză am mai avut şi o noapte super agitată, cu vise dubioase şi prevestitoare de lucruri.

 

Va vine să credeţi că va fi şi mai rău, adică..poate voi face şi 50, 60, 70 de ani..ce muma’sa voi face  oare atunci??!!

 

PS: şi cum cin’se aseamănă se adună,  începe şi Tanaru’ de dimineaţă să strige ca din gură de şarpe:

 

Băăăăăăi, azi e ziua lu’ naşa!! (sora’mea, care este născută pe 30 iunie, adică... nu mai sunt decât 3 zile până atunci.  :))))

 

Baieteee, you wasn’t even cloooose!!! 

Este chiar atât de amuzant?

Vouă vi s-a întâmplat vreodată să reacţionaţi că nişte copii atunci când întâlniţi o persoană care are acelaşi nume ca şi al vostru? 
Am un client cu care mă tot conversez de câte zile la telefon pe care îl cheamă ca pe mine (numele de familie). Şi de fiecare dată când îl sun, râd că imbecila, de parcă cine ştie dom'le ce amuzament maxim este ca cineva să aibă acelaşi nume ca al tău.
 
Acum, înainte să reacţionaţi în vreun fel, o să cer puţină îngăduinţă pentru lipsa de experienţă dată de notorietatea scăzută a numelui de  "fată " (mare :))) până să mă căsătoresc mă chema Ciocodeică, şi acum, sincer...câţi de Ciocodeică mai există în ţara asta, asfel încât să am ocazia să mă hlizesc ca la grădiniţă de ficare dată când aud unul..De când mă cheamă Ciucă însă, lucrurile s-au schimbat puţin..Mădălin Ciucă (FC Craiova), Andreea Ciucă (judecatoarea aceea coruptă din Timişoara parcă) Valentin Ciucă, etc, etc 
Conversaţia cu clientul despre care vă ziceam se desfăşura în felul următor: 
  
 - Alo, bună ziua Domnule Ciucă, Laura Ciucă sunt! Şi fac o pauză luungă în care râd că proasta. La celalat fir: linişte! Penibil deci. 
 Azi însă, a venit rândul lui să mă sune:  
 - Alo, bună ziua Doamna Ciucă, Mihai Ciucă sunt! şi râde copios. Eu ar fi trebuit să fiu stană, evident,  dinte pentru dinte nu? Am rezistat însă 2 secunde după care am început să râd şi eu, făcând eforturi să par serioasă ulterior în conversaţia business to business, ca de la o Ciucă la alta, care a urmat. 
   
  

Sexy time #1

 Seeeexy tiiiiime!

Andreea Mantea

                 Monica Bârladeanu

                   Simona Pătruleasa

Sunt de plastic, se usucă!

Astăzi am fost martora unei situaţii rupte din poveştile cu Păcală. Am înebunit de râs. Holul clădirii în care avem noi biroul este dotat cu zeci de ghivece frumoase , viu-colorate, pline de viaţă şi prospeţime, veşnic verzi, lucru de sine înţeles pentru simplul fapt că sunt.....din plastic!

Şi cum stăteam noi frumos fiecare în banca lui aşteptând să se sune de plecare, îl văd la un moment dat pe Dragoş, colegul din linia întâi, cum se tot ridică de pe scaun şi tot analizează ce se întâmplă pe hol, după care zice: băi nu-mi vine să cred, bărbatul de serviciu (da, avem bărbat, nu femeie de serviciu :))  udă florile de plastic!!!

În momentul acela întrerup orice activitate şi mă ridic repede neuitând, bineînteles, să adaug un „Nu pooot să creeeed” de consternare şi mă duc să văd şi eu minunea. Şi o văd: bărbatul de serviciu avea un pet de 2 litri de apa şi DA! uda florile de plastic. Jesuus! Nu pot să mă abţin şi ies afară să-i analizez gradul de discernământ. Afară toate ghivecele băltăceau de apă în jurul lor, iar udătorul de serviciu se întorcea vesel de la o nouă plantă “salvată” de la însetare.

 -  Nu va supăraţi zic, ştiţi că florile acestea sunt de plastic? De ce, Doamne-iartă-mă, le udaţi?!

-  Aaa da, domnişoară ştiu, dar aşa mi-a zis doamna Gabi, să le ud. Şi noo, dacă aşa mi-a zis, eu le ud. 

 -  Da, dar nu înţelegeţi că sunt de plastic? Ce udaţi la ele? Uitaţi-vă puţin! şi iau o frunză în mână şi i-o arăt. 

 - Păi nu vă uitaţi şi dumneavoastră ce uscat este pământul?!! şi-mi arată direcţia “Rădăcina înfiptă în pământ-de-plastic”.   

 - Ok zic, bătând evident în retragere, (chiar nu era loc de nimic :)) dacă v-a zis “Doamna Gabi” aia e! spun coborând cu el scările că vroiam oricum să merg şi până la baie.   

 - Mă duc acum să le ud şi pe cele de la intrare mai zice, conştiincios nevoie-mare, timp în care apare paznicul de la BRD şi îngrijorat de efortul depus de confratele său, elaborează: băăăi, ia şi tu un bidon mai mare , ca să nu mai faci atâtea drumuri!!  

Tare??!..Foarte tare!!! :)))

Să crăp şi alta nu

 ...de nervi. Sunt în perioada în care mi-am propus să nu mai mănânc pâine. Deloc! Nema pâine adică. Adio făină, bine ai venit iarbă! 

  

Şi după o rezistenţă eroică azi la birou , în care am mâncat o supiiiica pe la 12, şi apoi niscaiva brusturi pe la 5 , mă pune naiba să accept invitaţia Ioanei de a merge la o plimbare pe lac în Noua, să-l scoatem pe Rică Tudorică la aer curat, doar doar i se mai face poftă de somn şi de foame. Şi plimbarea şi-a îndeplinit pe deplin scopul doar că foaaaarte puţin s-a schimbat publicul ţintă. Pe drumul de întoarcere căsca Ioana de mai avea puţin şi înghiţea tot Braşovul cu Tâmpa cu tot, în timp ce Rică era cu ochii beliţi în tavan, iar eu... Ce fac eu??!!   Ajung acasă, şi intru cu totul în frigider de mai aveam puţin şi trăgeam şi uşa după mine ca nu cumva să mai vină cineva şi să mă trezesc că trebuie să împart cu cineva osul!

Şi începe festinul oameni buni: mai aveam nişte vinete din weekend de la ai mei, că deh, a fost sora'mea în vizită în weekend şi când vine ea se scot tot timpul din congelator tot felul de specialităţi  pe care eu de altfel le văd din ani în Paşti, în plus a luat Tânăru' iar pâine da'aia buuună de cartofi de la Univ, şi dă-i cu feliile unse şi cu kaizer prăjit că parcă mă usca pe gât să le mănânc goale aşa , şi taie o felie, şi mai taie una şi a patra şi  aaaaaa, sunt la a cincea!  

  

 Băi băiete da' bun e aerul asta de munte... 

  

  

Ce am fi...

... dacă n-am ştii să ne bucurăm de lucruri mărunte... 


 ..de un buchet de bujori proaspăt culeşi din grădină

de prieteniile din liceu

...de o carte bună

 ...de un finuţ de toată frumuseţea

...de imaginea tăticului perfect

 ...din nou, de un finuţ de toată frumuseţea 

....de soţul meu iubit 

El si Ea

Nu o sa zic nimic, voi lasa imaginile sa vorbeasca. Voi prezenta doar decorul: la Rica acasa cand i-am facut la 5 zile  "baia de a doua zi " :))

EA:

EL:

Cine nu are prieteni…

….sa-si cumpere era sa zic, dar bine ca nu am zis-o, ca suna  prea mercenar.

.....sa-si faca, era iar sa zic, but, then  again, suna superficial, bine ca nu am zis-o nici pe asta.

.....sa-i pretuiasca pe cei pe care- i are, este imposibil sa nu ai macar unul! bine ca am zis-o pe asta ca adevar am grait!

Sa-i iubeasca si sa-i alinte, pentru ca de multe ori daca nu ai langa tine suflete apropiate care sa te ajute sa-ti cari geamantanele cu frustrari si tristeti macar pana te pui putin pe picioare, sau sa urle de fericire atunci cand tu nu mai ai putere sa te exaltezi, traiesti degeaba.

Ieri a fost ziua in care s-a dat startul maratonului ‘Marea parchetare” de la noi din dormitor. Si tot ieri, o parte dintre prietenii nostri, Perius, Gaboru,  Eidrian si tata Ciocodeica ;) ne-au demonstrat inca odata ce inseamna sa fii pur si simplu "prieten". Stiu, este un cuvant foarte uzitat, dar care si-a pierdut din valoare tocmai pentru faptul ca il folosim atat de des si in atatea cazuri nepotrivite...  Au venit pe rand deci, unul mai motivat ca altul sa ne ajute sa eliberam camera de mobila dupa care sa incepem sa sa roadem la dusumea. Yeeeeeeeee, la treaba!!

Pe Eidrian la un moment dat nu mai puteam sa-l oprim. Cel mai exaltat era insa- evident , Tanaru’, nu de multe ori auzind din curte: bai Tudoreee opreste-te frate ca dai in tevi!! Baaaaai, ai grija ca te lovesti! Staaaai ma!’

Mutatul mobilei a fost si el prilej de amuzament..erau ca in episodul “Friends” daca l-ati vazut, cel in care mutau de zor canapeaua..parca si reavad faza cu Ross urland ca il tineau puterile ” ok people, now...pivoooot, pivoooot J))...urmat de revolta lui  Chandler intr-un final” oooooh, shuut up, shuuut up, shuuut up!!!

Maine intra Durbi in film, la suteala pietrisului.

Ce ne-am face fara voi dragii nostri ? da’ stiu s-ar putea zice, "ati angaja oameni sa va ajute", dar...cu distractia cum ramane? ar mai fi  la fel?!! :)

Va iubim!!! 

Best picture of the year

o declar castigatoare detasata...


Personaje:: Gabontzu, buna mea prietena din generala, liceu, facultate si tot asa, cu finutzu' Rica Tudorica

Mult prea tare

din categoria "no comment" :))