Da, ieri a fost marți, dar nu a fost 13!! Cei mai fideli dintre supersțiosi și-ar arcui ușor o sprânceană și ar rămâne puțin contemplativi...hmm și cum explicăm totuși, o zi înțesată cu mici ghinioane dar nu de la dualitatea aproape perfectă marți&13. Cine mă cunoaște însă mai bine ar zice: e simplu, era Ciucă prin zonă? Păi ce mai vreți?!
Ora 7:00 sunt în hol cu mănușile și căciula în cap, și mă studiez prelung în oglindă până ajunge Suzi.
Ora 7:10 sună ! Am avut deci 10 minute timp suficient să-mi număr punctele negre de pe față: șapte!
Ora 08:42 suntem la Predeal! (pentru cunoscătorii rutei DN1, distanța dintre Brașov și Predeal se parcurge lejer în 30 de minute). Motivul de delay - am stat prin benzinării neputând să alimentăm întrucât înghețase buchon-ul de la alimentare. Da-i cu apa fiartă, da-i cu cu spray-ul...pregătiți ranga!!
În fine, pe la 10 sunăm clientul să-i zicem că am ajuns în comuna cu pricina și să ne mai dea ceva indicații prețioase. Le primim. După 5 minute suntem pe un câmp, în fața unor foste CAP-uri, și stăm în fața unui gard imens în ideea în care vine cineva să ne deschidă. Și stăm. Și stăm. Mă apucă nervii! Mă dau jos, îmi ating cizmulițele mele perfecte și noi de 1 săptămână, de nămolul lipicios și încep să zbier: aloooo, ne deschide și noua cineva?! Nimic! Într-un final apare un domn: da, dați-mi numele, și să-mi spuneți de unde ce și cum, ce faceți aici..că nu dau voie oricui să intre! Moamaaa, tu nu vezi ce cizme am?!! cum îndrăznești să mă întrebi cum mă cheamă?:)) Se apucă să dea telefoane de confirmare, după care bombănind printre dinți mă arunc în mașină cu un salt de uriaș.. Când! Aud o pârâitură! Îmi crăpase fusta la spate. Suziiiiii? Mi-a crăpat fusta fane, nu pot să cred!!! Începem să râdem ce să facem..asta e! nu mai am nici 20 de ani, nici 43 de kg, iar fusta are și ea o durată de viață: o aveam de 7 ani Dacă am ținut morțiș să intru în ea, ei bine, ea a ținut morțiș să se elibereze!! Ceapa mă-sii! În fine, bine că am și jerseul ăla negru lung până la genunchi, stau cu el la întâlnire și aia e! Întâlnirea trece cum trece- eu le puneam în față 3 oferte, asigurându-mă că cea preferata de mine va fi tot timpul în fața clientului, însă nu știu cum se făcea că tot timpul era marginalizată: aa, daa asta nu, nu ne interesează. Mda! Plecăm spre următorul check point: audit în București pe Calea Rahovei. Pe drum, muzică, cafele, caterincă "Mainile sus în fund acolo” (aa, suntem numai noi două?) Subcarpați la maxim: dă-i , dă-i dă-i să se audă pe deal/să se audă în văi, ihiiiiiiii!
La 2 ore după această imagine, ne aflam frumos amândouă pe câte un scaun, la o masă plină ochi de documente, verificam ca niște profesoare rigide "tezele" clienților. Mdaaa, aici ar trebui să mai aveți așa și așa, aici totuși nu e în regulă, o să trecem cu vederea dar data viitoare: grijă. Ce să mai, eram regine! Eu- o regină cu mantaua ruptă la spate! În fine, plecăm de la audit, eu lipită de perete ca nu cumva să-mi divulg ruptura. Ținta: biroul nostru de pe Vaselor. La ei..Sahara!!! 35 de grade, m-au trecut toate apele! Aveam deja pregătită o replică dacă mă întrebau de ce nu mă dezbrac naibii! o ghidușă de răceală îmi da târcoale și nu vreau să risc mai..ce să-i faci. 30 de minute am rezistat! la 17:00 dunga spre Otopeni, o luăm pe Ica de la aeroport și țușt acasă! și..în mod suprinzător pe la 20:30 eram în casă, fără evenimente perturbatoare. Bine că nu a fost 13 că probabil ne întorceam după 1 săptămâna !
La 2 ore după această imagine, ne aflam frumos amândouă pe câte un scaun, la o masă plină ochi de documente, verificam ca niște profesoare rigide "tezele" clienților. Mdaaa, aici ar trebui să mai aveți așa și așa, aici totuși nu e în regulă, o să trecem cu vederea dar data viitoare: grijă. Ce să mai, eram regine! Eu- o regină cu mantaua ruptă la spate! În fine, plecăm de la audit, eu lipită de perete ca nu cumva să-mi divulg ruptura. Ținta: biroul nostru de pe Vaselor. La ei..Sahara!!! 35 de grade, m-au trecut toate apele! Aveam deja pregătită o replică dacă mă întrebau de ce nu mă dezbrac naibii! o ghidușă de răceală îmi da târcoale și nu vreau să risc mai..ce să-i faci. 30 de minute am rezistat! la 17:00 dunga spre Otopeni, o luăm pe Ica de la aeroport și țușt acasă! și..în mod suprinzător pe la 20:30 eram în casă, fără evenimente perturbatoare. Bine că nu a fost 13 că probabil ne întorceam după 1 săptămâna !
