Duminica si de acum inainte

Duminica am fost „nasi de copil” vorba Tanarului. Am fost foarte onorati sa acceptam invitatia Ioanei, fosta mea colega de liceu si prietena foarta buna, de a deveni parintii spirituali ai lui Rica Tudorica. Emotiile au fost la ele acasa pe tot parcursul slujbei, noroc cu parintele Florinel (;)) daaa, asa il cheama) care era de o spiritualitate rara – va rog luati sensul metaforic al cuvantului, adica spiritual = mistocar) care imi descretea tot  la 5 minute fruntea ba aratandu-mi cum se tine de fapt copilul in brate, ba cu diverse replici amuzante care rupeau putin din solemnitatea si conventionalul slujbei de genul: (cand Rica plangea de rupea locul)  "fa-i ceva nasa, pune-l  cumva, da-i ceva da’ fa-l sa taca! :)),  sau „baga!” cand ii dadea cu ligurita vinul preaslavit,etc. Eu nu am fost departe de el , si m-am lipit de cel putin 2 gafe ca doar nu era sa-mi stric reputatia si sa fiu liniara!

Cand ne-a pus sa dezbracam copilul,in stresul meu si repetand intruna in minte ce trebuie sa fac (invatasem pe de rost pasii: dezbraci, stergi, dai cu crema, pui scutec la loc) in loc sa-l las complet dezabracat i-am pus si scutecul repede, ca sa arat ca mi-am invatat lectia. Nu trec 2 secunde si o intreb pe Ioana „ Tu da’ oare scutecul asta este d’ala rezistent la apa? cum l-o baga oare asa in cazan, nu  se uda scutecul??!!  si deodata, pana sa primesc raspuns, vine lumina cereasca in mintea–mi  cat o nuca si-mi spune: Prea ignoranta oaaaaaaie din turma Domnului,  copilul trebuie sa fie complet dezabracaaaaat. Bravoo, stii sa-i pui scutecul, dar nu ne trebuieeeeei acum. Arata-ne ce stii dupa ce-l botezam! Amiiiiiiin! Imi dau seama deci ca am facut putin exces de zel, si ma apuc sa i-l dau repede jos, bucuroasa ca parintele fiind preocupat de pregatirea  sfintirii cazanului biblic, nu m-a observat si automat nu am mai fost tinta unei noi intepaturi.

A doua gafa a fost si mai monumentala. Dupa ce spun Crezul, ma pune parintele Florinel ;)), sa ma intorc cu fata spre usa bisericii si sa „scuip” si sa suflu ..si a mai zis el ceva dar nu am inteles. Ma intorc, si ma fac ca „scuip” si suflu  pe Tudorica, finutzu’ adica, la care aud  rumoare in biserica si un strigat de popa din spate: nu pe copiiil nasaaaaaa, in sus, ca tu acum trebuie sa te lepezi de necuratu’ !!! Iart-o Doamne ca nu stie ce face! 

In fine, trecand peste aceste momente demne de  Laura Ciocodeica sau Ciuca cum vreti, tot evenimentul a fost unul reusit iar noi ne-am pricopsit cu un finutz de toata frumusetea:  Sa ne traiesti Tudorica!

Din ciclul mai penibil nu se poate...

...este monumentul de imbecilitate care reise din sugestivul imaginii de mai jos:


"Auzi Margareto, vezi sa ma prinzi cand buzele  mi se contopesc cu sticla preaslavita , ca vreau sa-i trimit poza in Spania la Dorel sa vada ca ma rog pentru el sa trimita bani mai multi acasa ca sa reparam si noi acoperisul! "

Leapsa cu filme

Am primit o palma, aaaa o leapsa de la Manu: top 5 filme preferate, si imi dau seama ca mai bine imi dadea o palma pe bune ca mie atatea filme faine mi-au placut, incat nu-mi mai aduc amintea acum niciunul ;)) mai ales sa fac si un top 5 ale lor!

Hmm, dar sa nu disperam zic, si  sa incepem incet-incetisor cu filmul filmelor ever made:

Underground – Emir Kusturitza – REGAL! Povestea are loc in timpul celui de-al doilea razboi mondial, decorul principal fiind o fabrica de arme amenajata sub pamant (Underground!) in Serbia, mesajul regizorului sarb fiind indreptat inspre naivitatea cu care-si urmeaza poporul sarb conducatorii: bastanii care cumparau arme de la aceasta fabrica nu le mai mentioneaza lucratorilor din subteran ca razboiul s-a terminat, asa ca acestia continua sa produca in continuare arme crezand ca sunt necesare pentru a sustine razboiul. 50 ani mai tarziu,  devenind intr-un final suspiciosi, sparg zidul ce-i delimita de lumea de sus, doar ca sa-si dea seama ca de fapt nu au fost mintiti: razboiul continua..

Mircea cel Batran - o capodopera istorica a lui Sergiu Nicolaescu. Este genul de film cu care am crescut, este genul de film care imi produce fluturi in stomac si nu din cei roz cu inimioare, ci din cei cu aripi luuungi si ferme - cand vad imaginile cu „oastea otomana cata frunza cata iarba“ cum n-are nicio sansa in fata curajului nebun al "ghiaurilor" condusi de Mircea. Aici apare si Vlad Tepes vazut in ipostaza de copil extrem de ager si inteligent, nepotul preferat al lui Mircea, care are o replica demna de viitoarea lui „pasiune“ pentru hoti, cand vede o scenea in care un talhar este pus sa plateasca pentru fapta sa:  „trebuia tras in teapa! “ Prima oara cand l-am vazut aveam 10 ani. Am fost cu mama la cinema, si ea o fanatica convinsa a istoriei tarisoarei noastre. Mama plange cand aude imnul Romaniei, oriunde, oricand!

O lume nebuna, nebuna, nebuna - la fel, un film (alb-negru) al copilariei mele, imi aduc aminte ca m-am rostogolit de ras cand l-am vazut,  o comedie cu niste indivizi care afland despre existenta unei sume mari de bani ascunse intr-un loc incep sa se manance intre ei pentru a ramane fiecare dintre ei singurii posesori ai imensei averi. Demential filmul!

The Beach -  cu Leonardo di Caprio –  mesajul filmului este incredibil de realist: “ traim intr-o continua cautare a fericirii, iar atunci cand o gasim, ne bagam picioru‘ in ea, serotonina!

Pretty Woman – ahh, ce film romantic si frumos! Ah ce poveste savuroasa! Replica preferata este cea in care el ii propune sa-i cumpere un apartament ca sa poata sa-i faca vizite conjugale mai dese, evitand bineinteles o oficializare propriu-zisa a relatiei,  iar ea ii spune “ this is only geography!“.

Multam fain Manu, chiar am revazut cu ocazia asta bucati din filmele mele preferate, o s-o dau mai departe acum: Andreea, Cristi, Robert..

Clientul nostru, sclavul nostru!

Adica, nu stapanul nostru. Nu. Incepe ce-i drept tot cu „s“, se termina tot cu „ul“, dar e putin diferit la noi, pentru ca noi suntem un popor speciaaaaaal, si noi prestatorii de servicii facem un „ imens serviciu“ clientilor nostri. Da,  si avem impresia ca-l facem free of charge, cum zice americanu‘.

Ducem clientii cu taxi-ul graaatis, transportam pasagerii cu microbuzele graaaatis, le oferim la restaurant mancare graaaatis, si uite asa avem dreptul sa ne bagam literalmente picioru‘ in el client. GRATIS!

Azi de exemplu...

Cum veneam eu frumos asa in pasul voinicului spre birou, imi dau seama ca din nou (ah, nefericita exceptie !) nu mi-am adus de mancare la birou.  Hai sa-mi iau o duda de la cooperativa zic, ca era una in apropierea statiei. Intru, imi iau frumos 2 supe la plic naturale 100% ;)) si ma indrept, zambet-larg, spre casa sa le achit. Intre timp mai fac si cate o fapta buna, si cazandu-i unei femei in fata mea portofelul i-l inmanez cu un gest de o curtoazie maxima, mai aveam putin si-i sarutam si mana in timp ce-i dadeam portofelul, neomitand s-o privesc adanc in ochi! (cred ca am vazut prea multe filme cu muschetari). Ma indrept cum ziceam spre casa, tot un ranjet cand la casa, doamna casierita gesticula febril si se rastea de zor la telefon (la fiica ei, cum evident ca am aflat din transparenta conversatiei). 

„ Deci sa fim claaaaare, nu mai iesi din casa pana nu gasesti cheia!! Dar ceee, crezi ca eu vin sa muncesc ca tu sa faci numai ce vrei si sa platesc eu pentru neatentiile tale?! Nesimtito! Tu stii cat costa o cheie d’asta?..Pai eu te-am facut eu te omor! Ai auzit?

In  timpul acesta eu stateam timida langa casa, cu capul plecat in jos, semn ca as fi eu destinatarul majusculelor si semnelor ei de exclamatie. Si cum stateam eu asa, vad ca se uita la un moment dat si la mine si isi impinge brusc barbia in fata, ma intreba care-va-sa-zica „ce naibii vreau“. Ii intind timorata pliculetele de supa si indraznesc sa o intreb cu o voce stinsa: iertati-ma va rog ca va intreb dar as vrea sa iau si o merdenea. Cat costa?

Isi da ochii peste cap dupa care tuna:

DOOOOI LEI!!! SI CU SUPELE AI PAAAATRU LEI SI SAIZECI DE BAAAAANI ! SI SA-MI DAI MARUNT CA NU AM  REST !!!!

Da, da cum sa nu! zic repede ca sa n-o supar, si incep sa caut repede portofelul in geanta, si ma iau dintr-odata toate apele ca nu-l gaseam in geanta mea cea „mult prea incapatoare“.  Am transpirat si am inghetat pret de 1 minut. Finally dau de el, si scot repede o hartie de 5 lei. Mi-o smulge din mana si imi tranteste o lama orbit peste supe in loc de rest, si apoi  un „LA REVEDEEEERE!  peste fata. In intimidarea mea, cand dau sa ies pe usa ma impiedic de pragul usii si inaintez in viteza cu 3-4 pasi, de mai aveam putin si ajungeam direct in birou, pe scaun chiar,  in fata calculatorului. Ma gandeam ulterior cam ce imagine se vedea din exterior, un client iesind dintr-un magazin cu capul inainte si cu mainile incercand sa-si tina echilibrul, imaginea perfecta a unui betiv dat afara in suturi dintr-o carciuma, si mi-am dat seama ca nici nu puteam sa intruchipez mai bine prototipul clientului in Romania!

Intram pe verde

Primul lucru pe care l-a spus azi sefu' cand a venit la birou a fost : "Dragii mei, de saptamana viitoare vom fi verzi! venim cu bicicletele la birou!

yuhuuuuuuuu, I can't wait! :D

Furaciosul de inimi si de prieteni!

Sotul meu , el e!  un mare bandit :P.  Adica nu a fost de ajuns ca mi-a furat  inima acum 11 ani (ce romaaaaantic ;))) dar acum imi fura si prietenii. Prietenii mei! Aveam si eu 2 prieteni  de gen masculin si a trebuit sa se bage el sub pielea lor si sa ma inlature asa cum face cateodata noaptea cand ma trezesc cu jumate din corp atarnand pe marginea patului.

Prietenii despre care vorbesc sunt fostii mei colegi de liceu, George (Durbi) si Ove de care eram nedezlipita! Eram geana intruna dupa ei, ca un catelus fidel care-si urmeaza stapanul neconditionat.
Si cu Durbi am reluat legatura de cand m-am intors in Brasov. Ne-am vazut o data doar noi doi, dupa care i-am facut cunostinta cu Tanaru’ si aia fost tot!  Era “Laura + Durbi = best friends”, s-a dus naibii! Noroc ca are o dulceata de prietena de care m-am lipit instantaneu si mai compenseanza dar …tot ma oftic !
Si daca nu era suficient, acum 3 zile m-am regasit si cu Ove, pe care nu l-am mai vazut de 10 ani!!!  Doamnee, Ove ce dor mi-a fost de tine! Yeee, refacem triunghiul zic, “grupul Milenium” guys, mai tineti minte? Siii,  ce credeti ? Mi-l fura si pe el!  Ieri cel putin am crezut ca o sa crap de gelozie. Au iesit toti 3 la plimbare cu bicicletele romantic in ploaie, iar cand s-au intors acasa radeau care mai de care si povesteau ce li s-a intamplat  cum i-au stropit masinile pe drum si cum sunt uzi leoarca si hii  hi hii ha haaa haaa . Ce sa spun maaaai, hai sa radem!!! 

Stateam la masa si ma uitam cum se distreaza toti trei si-mi venea sa-mi bag furculita intre ochi de gelozie. Radeau intruna la glumele Tanarului, pe cand pe ale mele parca nici nu le auzeau!  Heei, mai tineti minte baieti cand am fost la Sinaia toti 3 cu trenul  si cum intrebam din 5 in 5 minute daca am ajuns in gara Sinaia, iar cand am ajuns de fapt am uitat sa ne dam jos ca adormiseram ca prostii?!!  Haaaaa haaaaa, si incep sa rad zgomotos de una singura iar ei..” Daaa tu? Asa am facut? Cand a fost asta? ..Aaaaaaaaaa, imi venea sa mor de nervi!
Si Ove mai sta numai pana vineri, cine stie cand il mai vad.. trebuie sa fac ceva sa castig teren inapoi!!! Un plan diabolic ceva, nu stiu..ma gandesc sa-i cumpar Tanarului bilete la niste concerte ale unor trupe favorite ceva... Aveti idee, pe unde presteaza zilele astea Guns N'Roses? sau Manu Chao? :)) Ma ajuta cineva cu un bilet ceva? ORIUNDE pana la urma, ca sunt disperata!  biletemoca.ro, va bagati? ;)

Unde-s multi, Brasovul creste

Cu acest indemn m-am culcat in gand de dimineata pe la ora 5-5.30 (mai stie naiba cat era exact!) desi imi bubuiau inca urechile de la boxa din Ground Zero, locul obisnuit de ucis monotonia in fiecare sambata seara. 
Imi place enorm cum suna. Este motto-ul viitorului ONG ;) Social Media Brasov, un grup de oameni care sheruiesc pasiunea pentru tot ceea ce inseamna online. Si fiind inca un proiect in fasa, acesta se bucura de sprijinul unor nume sonore din blogosfera romaneasca, prefer sa nu dau nume (nu de alta dar sigur nu-i stiu pe toti)  si imi place si vorba aia  "daca taceai filosof ramaneai".  Eeeee, de fapt vreau si sa va tin pe toti in suspans, asta fiind de fapt un teaser de genul “ stati pe aproape si in curand va voi face dezvaluiri incendiare despre CINE sprijina SMBrasov. Nu pierdeti emisiunea aaa..postul urmator! :D 

In alta ordine de idei, s-a discutat despre socia media si despre ce inseamna ea pentru ficare dintre noi, pentru unii un mod de a-si promova afacerea, pentru altii chiar un mod de a trai, sau pur si simplu doar un mod de a povesti celor din jurul tau ce ti se intampla in viata de zi cu zi. Acesta din urma este cazul meu. Am ramas fidela (pentru moment) definitiei originare a cuvantului blog (Blog  = un jurnal online creat si postat de grupuri sau persoane individuale, articolele fiind afisate in ordine cronologica..) aaa, si un mic amanunt ..pentru faptul ca nu am ce afacere sa promovez, adicaaaa, sa fim siceri pana la capat, zic! :)
Alte teme discutate au fost viitoarele proiecte SMBrasov, cum este de exemplu Transalpina propus de Bloghita, o drumetie pe 16 iulie in zona dintre Sebes si Gorj, un drum inca  virgin pentru picioarele bloggerilor din cate am inteles, mai multe de la discutii vad ca a scris Manu pe obisnuit.eu

In pauza, Cristi de la Lucrurigratis.ro, si-a demonstrat inca odata pasiunea pentru catarare, preferand sa urce pana la etajul unu folosindu-se de protuberantele intalnite pe partea exterioara a blocului. A sarit direct in balcon: taraaaa!
Aaaa, am uitat sa va spun  unde au loc intalnirile SM Brasov. Location , location ,location cum ar zice nenea Trump. La sediul Lord of Lands, o sala absolut superba pusa la dispozitie de catre acestia. O explozie de culori ca in reclama de la Skittles daca o stiti, de ma asteptam din clipa in clipa sa ne luam cate o paleta peste fata de la vreo felina salbatica acunsa dupa vreun tablou sau o ferastruica ceva.. :)))


Pe data viitoare!

Ooo Doamneeee

Incepand cu aceasta zi istorica, jur solemn ca nu am sa mai rad de alti frati de ai mei pentru diverse gafe, greselutze sau alte neatentii. Priviti va rog cum ma pregateam sa-mi  notez astazi in agenda o adresa de e-mail dictata de un client la telefon, care trebuia sa aiba extensia ymail.com: igrecmail.com. Doamneeeee :)))

Cine’i nascut in Ardeeeeeal, stai jos, stai jos, stai jos!

Weekendul care tocmai s-a incheiat am fost nuntasa! Yeeeee, a fost prilej de reintalnire cu fostii colegi de la portalul de imobiliare imopedia, prilej de revedere a prietenei mele dragi care inca! - dar nu pt mult timp :( , mai este si ea in Bucuresti – chiar Romania, ce sa mai...un weekend plin de regasiri.

La nunta am ajuns aproape la fix. Am fost invitata la 8, si la 8 imi propusem  sa rup usa de intrare a restaurantului. Si reuseam.  Daca nu intervenea in planul meu, tipul perfect de taximetrist ‘bulangiu” de capitala. Pe langa faptul ca nici nu-mi raspunde la salut cand intru in masina, la un moment elaboreaza : Aaaaaa, o sa trecem putin si pe la o benzinarie sa alimentam. Ceee va grabiti? Bineinteles! spun, trebuie sa ajung la 8 la o nunta, si  nu-mi place sa intarziu! Aaaaa, zice pai nu stiti ca nu se merge la fix la nunti, plus daca va grabeati, trebuia sa plecati mai repede!! Bietul animal, zic! fara sa ma obosesc sa gandesc cu voce tare. Ajungem la benzinarie, “na belea” zic, mai e si coada. Si stam si stam, si trecea si timpul si crestea frumos si “scorul pe tabela” , pana nu am mai putut si-i spun: “Daaa’ nu  va suparati! ca pierd timpul asta e, nu am ce face, dar ceasul ala nu trebuie totusi oprit? Va platesc eu statul la benzina??!! in fine.. au mai urmat ceva discutii in care i-am inchis gura imbecilului, avand totusi grija sa nu-mi stric starea de zen din care plecasem de’acasa.

Toate bune la nunta, mireasa cu mirosul aaaa mirele au stralucit cum era de asteptat, problema este ca asa cum am venit prima, asa am si ramas la final ultima la masa, fiecare dintre comesenii mei avand anumite indatoriri de indeplinit acasa, lucru de inteles daca ne gandim ca pe fiecare ii asteapta cate un “ghemotoc” mic.

Am ramas deci singura cojind o portocala si dansand din picior sub masa pe ritmuri latine. La un moment dat, simtind ceva priviri pline de compasiune in jur, imi iau elan si pornesc sa felicit tanara pereche si sa ma retrag in farama de glorie care imi mai ramasese. Cand aude mireasa ca vreau sa plec, panica! Hai mai Fanee, nu stai nici tu macar la tort? Hai ca in cateva minute vine. Ok! zic, dar stau ca imbecila singura la masa muta-ma macar altundeva. 

Imi fac deci aparitia la noua masa, si deodata se inchid luminile si  pe acordurile arhicunoscute isi face aparitia regele!! The king of cakes apare din neant!  Inainte de taiere, DJ-ul se gandeste sa ne mai tina putin pe jar pana sa ne infingem in zahar si ne pleyeaza placa aceea cu “ cine-i nascut in ianuarieeeeee, hai sus, hai sus..” Am facut toti cerc in jurul ringului si asteptam cuminte sa ne vina randul la chiuieala,  se facea inca un cerc mic cu cei care erau nascuti in luna respectiva, stiti de fapt procedura.  Si se termina lunile anului, cand, mai baga micutzul.. “ cine si-a inselat nevastaaa, hai sus hai sus..hi hi  hi,ha ha ha caterinci, rade lumea, se distreaza, cand deodata o placa noua (cel putin pentru mine)” cine’i nascut in Ardeeeeeal hai sus, hai sus, hai sus! Pfuaaaaa, in momentula ala trag un chiot d’ala de mai sa mi se sparga paharul din mana, si imbrancind lumea ce-mi statea in fata, ajung pe ring in centru cu paharul in mana asteptand sa fiu urmata. 

Si in timp ce ma roteam eu asa ca proasta cu paharul in sus deasupra capului vad treptat, de la o rotire la alta cum nimeni nu mi se alatura!!!!  Ma roteam  deci de una singura in centrul ringului cu toata lumea uitandu-se la mine (nu vedeam daca zambesc sau rad ironic ca am preferat la un moment dat sa-mi inchid ochii, sa-mi cobor mana si sa astept sa se termine naibii odata cantecul asta stupid!!!!). Si se termina, finally! Si incepe “cine’i nascut in Olteniiiiiiia” si se umple ringul deodata ochi, de data asta fiind eu cea imbrancita de confratii nostri olteni, care erau cu duiumul la nunta se pare. Si uite asa retragandu-ma cu coada intre picioare spre masa, vine un nene care trebuie sa recunosc ca mi-a mai ridicat putin moralul si-mi spune “ Domnisoara, nu numai ca sunteti ardeleanca, dar pun pariu ca aveti si suflet de ardelean, asa-i?  si-mi face strengareste cu ochiul”  ;) daaaaaaa, daaaaa, am! zic, nedanu-mi seama ca imi lipseste total modestia. :))

Scrisoarea unei mame blonde catre fiul ei

 " iti scriu incet ca tu nu citesti prea repede" :))))

             Draga fiule,

             Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca
             primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu
             bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma anunti pentru a
             ti-o mai timite o data.

             Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede.

             Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate
             a accidentelor se petrec la o distanta de un kilometru
             de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne mutam mai departe.

             Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a
             plouat decat de doua ori. Prima data, ploaia a tinut 3
             zile, a doua oara 4 zile.

             A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus
             ca daca o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste
             mai mult; atunci am taiat nasturii si i-am pus in buzunar.

             Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si
             tatal tau si cu mine am 'zburat' din casa. Ce emotie!
             a fost pentru prima data dupa multi ani cand tatal tau
             si cu mine iesim impreuna undeva.

             A venit doctorul sa vada daca suntem in regula, si mi-a
             pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa nu vorbesc
             10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela.

             Si daca tot vorbim de taica'tu, te anunt ca si-a gasit
             de lucru, e foarte mandru de asta. Lucreaza peste aproape
             500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in cimitir.

             Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a
             nascut in sfarsit, da' nu stim inca sexul copilului.
             N-as putea inca sa-ti spun daca esti unchi sau matusa.

             Taica'tu intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este
             insarcinata. Lucia i-a zis ca da, in 5 cinci luni
             de-acum; atunci taica'tu a intrebat-o daca era sigura
             ca era al ei. Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata
             sigura, cata mandrie! Asa fata, asa tata!

             Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi
             in fata sotiei lui. E fecioara!

             Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala
             care a murit anul trecut...

             Cel mai rau e frate-tu' ala' mic, Ionut. A incuiat masina
             si a lasat cheile inauntru. A trebuit sa se duca pana
             acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti de acolo.

             Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru
             ca n-o stiu. De fapt, ultima familie care a locuit aici,
             a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresa.

             Daca o vezi pe Margareta, transmite-i salutarile
             noastre. Daca n-o vezi nu-i spune nimic.

             Mama ta care te adora,
             Antoaneta

             P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja
             am inchis plicul.

Sursa: venita pe mail

Rau cu ei, rau fara ei

Asa cum sunt anumite teorii care nu mai au nevoie de absolut nicio demonstrare , asa mi se confirma  mie zi de zi, day by day, by day, by day  ( ca in rugaciunea  lui Gaylord Focker daca va mai aduceti aminte din “Meet the Fockers  ” , faptul ca barbatii nu au nici cea mai mica aplecare spre detaliu. Niciuna! Iar exceptiile care se simt exceptii, o sa le rog sa nu se bage, execut o reverenta pioasa in fata lor, si le salut cu bucurie existenta acestei calitati tipic feminine in comportament.

Sa va dau acum si un exemplu,cel mai recent, evident ca acesta imi sta proaspat in cerebel. Protagonistul va fi nimeni altul decat bunul si dragul meu prieten, Durbi! Repet este cel mai recent nu de alta, ca as avea miliarde de exemple de dat chiar de la mine din ograda cu Tanaru’ meu care ma uimeste day by day, by day ;)) cu intrebarile lui referitoare la lucruri care i-au fost expuse de n ori! Nu va este cunoscuta replica: Dar  nu ti-am zis dom’le de atatea ori, tu esti atent cand iti vorbesc, sau la ce naibii te gandesti ? (tonul este intr-un evident crescendo , adica ultimul cuvant - “gandesti”, se aude déjà din strada).

Da’ sa nu divagam zic! Deci, de fiecare data cand il prindeam in vizita pe la noi, fiind fosti colegi de liceu, profitam de ocazie sa-i arat pe facebook copiii fostilor nostri colegi. Uitee Durbi ce dovlecel mic are Mitruta, mori daca il vezi fi atent aici. Si pac incepeam sa-i arat poze dupa poze. Sau heei, a nascut Bucsa, de ziua ta chiar, Can you beleave it? Are o fetita, superba! Vino sa ti-o arat!  Uite ca si Pavel are o fetitza déjà, noi ce muma’sa  facem , ca ramanem codasii clasei, etc etc.

Buuun, acum vreo 3 saptamani intr-o duminica eram la iarba verde- gratar maro cu Durbi si Roxi (viitoarea lui sotie) prin zona Rasnovului, cand la intoarcere zic asa la plesneala: yeee, Rasnov, hai Durbi pe la Bucsa daca tot suntem in zona sa-i vedem fetitza. Total la misto am zis, ca era clar ca nu puteam aparea asa pe capul oamenilor pe nepusa masa, ca sa nu mai zic ca venind de la gratar emanam tot un fum in jurul nostru combinat cu “cepuri” si usturoaie, adica numai buni de tinut la distanta cu alte cuvinte. 

Durbi, nici nu-i trebuie mai mult, Daaaa , ce idée buna, se face! haidee, dar mai stim oare unde sta? Gasim pana la urma casa, si pana parcheaza oamenii ma sageteaza pe mine sa sun la usa sa vad daca ne raspunde cineva. Si raspunde! Apare tatal Arianei la usa. Aaaaaa saru’mana zic (vadit emotionata ;))) suntem niste colegi din liceu ai Arianei si eram in trecere si ne-am gandit s-o salutam putin pe Bucsa, aaa ma scuzati, pe Ariana, este acasa? Inghit repede in sec si uitandu-ma inca in sus astept cuminte raspunsul. Tatal Arianei ca ardeleanul: Daaa cum sa nu , sigur! haideti ca o chem acuma, intrati va rog! Pai se poate ?! Caldura cu care ne-a primit ne-a facut déjà sa ne simtim de’ai casei. Apare si Ariana de la un mic festin (pt bebelush) si ne arunca direct in lupta, adica ne invita in casa la un vin, o bombonitza, povesti chestii. Noi ca musafirii, vaai dar nu vrem sa deranjam, (in timp ce eram déjà pe scaune si cu paharele in mana!) Si tot stand noi asa, apare mama Arianei cu minunea, invelita in paturitza roz, cu hainutze tot roz, ca asa-i sade bine unei fetitze, la care  zic: vaaai, uite-l pe Mihai miiiiic (semana perfect cu sotul Arianei, Mihai - leit!). Ce credeti ca zice Durbi cand o vede ?? (deci dupa ce i-am aratat-o de nshpe mii de ori pe facebook, si l-am batut la cap ca e fetitza, ca sa nu mai zic cromatica roz care era mai mult decat evidenta), apleaca asa duios capul ca o mama blajina si zice: Vaaaai, e baiat!! :))))   3 perechi de ochi s-au indreptat dintr-o data spre el una mai fumeganda ca alta. Heeei, e fata striga Ariana tu nu vezi ca are cercei si e imbracata in roz? Si nu ma las nici eu… si nu ti-am zis de atatea ori, ca are fetitza? tu esti atent la ce-ti vorbeeeeeeeeeesc? :))))