Duminica si de acum inainte

Duminica am fost „nasi de copil” vorba Tanarului. Am fost foarte onorati sa acceptam invitatia Ioanei, fosta mea colega de liceu si prietena foarta buna, de a deveni parintii spirituali ai lui Rica Tudorica. Emotiile au fost la ele acasa pe tot parcursul slujbei, noroc cu parintele Florinel (;)) daaa, asa il cheama) care era de o spiritualitate rara – va rog luati sensul metaforic al cuvantului, adica spiritual = mistocar) care imi descretea tot  la 5 minute fruntea ba aratandu-mi cum se tine de fapt copilul in brate, ba cu diverse replici amuzante care rupeau putin din solemnitatea si conventionalul slujbei de genul: (cand Rica plangea de rupea locul)  "fa-i ceva nasa, pune-l  cumva, da-i ceva da’ fa-l sa taca! :)),  sau „baga!” cand ii dadea cu ligurita vinul preaslavit,etc. Eu nu am fost departe de el , si m-am lipit de cel putin 2 gafe ca doar nu era sa-mi stric reputatia si sa fiu liniara!

Cand ne-a pus sa dezbracam copilul,in stresul meu si repetand intruna in minte ce trebuie sa fac (invatasem pe de rost pasii: dezbraci, stergi, dai cu crema, pui scutec la loc) in loc sa-l las complet dezabracat i-am pus si scutecul repede, ca sa arat ca mi-am invatat lectia. Nu trec 2 secunde si o intreb pe Ioana „ Tu da’ oare scutecul asta este d’ala rezistent la apa? cum l-o baga oare asa in cazan, nu  se uda scutecul??!!  si deodata, pana sa primesc raspuns, vine lumina cereasca in mintea–mi  cat o nuca si-mi spune: Prea ignoranta oaaaaaaie din turma Domnului,  copilul trebuie sa fie complet dezabracaaaaat. Bravoo, stii sa-i pui scutecul, dar nu ne trebuieeeeei acum. Arata-ne ce stii dupa ce-l botezam! Amiiiiiiin! Imi dau seama deci ca am facut putin exces de zel, si ma apuc sa i-l dau repede jos, bucuroasa ca parintele fiind preocupat de pregatirea  sfintirii cazanului biblic, nu m-a observat si automat nu am mai fost tinta unei noi intepaturi.

A doua gafa a fost si mai monumentala. Dupa ce spun Crezul, ma pune parintele Florinel ;)), sa ma intorc cu fata spre usa bisericii si sa „scuip” si sa suflu ..si a mai zis el ceva dar nu am inteles. Ma intorc, si ma fac ca „scuip” si suflu  pe Tudorica, finutzu’ adica, la care aud  rumoare in biserica si un strigat de popa din spate: nu pe copiiil nasaaaaaa, in sus, ca tu acum trebuie sa te lepezi de necuratu’ !!! Iart-o Doamne ca nu stie ce face! 

In fine, trecand peste aceste momente demne de  Laura Ciocodeica sau Ciuca cum vreti, tot evenimentul a fost unul reusit iar noi ne-am pricopsit cu un finutz de toata frumusetea:  Sa ne traiesti Tudorica!