Este chiar atât de amuzant?

Vouă vi s-a întâmplat vreodată să reacţionaţi că nişte copii atunci când întâlniţi o persoană care are acelaşi nume ca şi al vostru? 
Am un client cu care mă tot conversez de câte zile la telefon pe care îl cheamă ca pe mine (numele de familie). Şi de fiecare dată când îl sun, râd că imbecila, de parcă cine ştie dom'le ce amuzament maxim este ca cineva să aibă acelaşi nume ca al tău.
 
Acum, înainte să reacţionaţi în vreun fel, o să cer puţină îngăduinţă pentru lipsa de experienţă dată de notorietatea scăzută a numelui de  "fată " (mare :))) până să mă căsătoresc mă chema Ciocodeică, şi acum, sincer...câţi de Ciocodeică mai există în ţara asta, asfel încât să am ocazia să mă hlizesc ca la grădiniţă de ficare dată când aud unul..De când mă cheamă Ciucă însă, lucrurile s-au schimbat puţin..Mădălin Ciucă (FC Craiova), Andreea Ciucă (judecatoarea aceea coruptă din Timişoara parcă) Valentin Ciucă, etc, etc 
Conversaţia cu clientul despre care vă ziceam se desfăşura în felul următor: 
  
 - Alo, bună ziua Domnule Ciucă, Laura Ciucă sunt! Şi fac o pauză luungă în care râd că proasta. La celalat fir: linişte! Penibil deci. 
 Azi însă, a venit rândul lui să mă sune:  
 - Alo, bună ziua Doamna Ciucă, Mihai Ciucă sunt! şi râde copios. Eu ar fi trebuit să fiu stană, evident,  dinte pentru dinte nu? Am rezistat însă 2 secunde după care am început să râd şi eu, făcând eforturi să par serioasă ulterior în conversaţia business to business, ca de la o Ciucă la alta, care a urmat.