DJ-ul și isterica

Nu mai am strop de voce. Se bucură mulți ce-i drept, numai Bâțanu' cred că ar fi în stare să dea de băut la un bloc întreg dacă tac mâine toată ziua la birou. Păi nu i-a zis el zilele trecute Cristinei care și-a planificat să-mi facă lipeala cu un băiat bun la nunta ei: Da' ce Brânzei băiatul e surd?!! Ha ha ha, am râs de m-am prăpădit, rapidistule!! 

În fine, să revenim la oile noastre cu amplificator. De ce nu mai am voce, ziceți? Păi de la cât am zbierat azi noapte în Louis la bietul DJ Adrian să schimbe naibii muzica. 

Bine, acum știu că gusturile nu se comentează, dar chiar era numai house din acela liniar, fără nicio schimbare de ritm, vibrații, tonalitate, de ziceai că e aceeași melodie de 7 ore: dum dum dum, tot ce puteai  să faci era să ții o mână în sus și să tot o bălăngăni sus-jos, sus-jos, în timp ce cu cealaltă, îți țineai paharul cu grijă maximă nu cumva să te trezești din beție că altfel era mult mai dureroasă senzația. Pe la începutul serii o lansez pe Globette în luptă că ea e mai curajoasă: du-te man și zi-i la nenea asta cu căști să schimbe muzica. Cum nu-i trebuie mult se duce direct peste el: auziți Domnule DJ? Care e treaba cu muzica? Când se schimbă ritmul? 

Mai încolo! îi aruncă Annoying Adrian replica. Bine fie! Se intoarce semivictorioasă.

După vreo oră și 3 pahare ochi cu vodcă și suc de cranberry  scot sabia din teacă, îmi ung fața cu funingine ca în Braveheart și mă năpustesc peste el: Ciocoflendere cum te cheamă pe tine? :)) Adrian! A bun Adriane, nu mă supăra, aaa nu te supăra, uite cum stă treaba, eu cred că aveți o politică a clubului să o ardeți pe house dar omule, schimbă ceva, fă ceva, nimeni nu dansează, vreau să mă dau cu capul de pereți când intră o melodie care să mă ungă pe suflet, știi ce zic? Aaaa DA, hai că promit că pun ceva să te ungă pe suflet. Și-mi pune ce-i drept. Faithless,“ GOD is a DJ", bună piesă n-am ce zice, dar stăteam și mă gândeam: hmm Faithless cam are un 60 de anișori așa..oare e cu țintă?! În fine, trec peste, m-am bucurat fix 4 minute de micul triumf după care o luăm de la capăt cu chinul. Mă duc iar peste el. Păi ce-am făcut Adriane?! Ne intoarcem de unde am plecat? Am încercat până și să vorbesc cu prietena lui- am văzut că-l tot vizita o fetișcană și zic gata! Psihologie feminină scrie pe mine! Am luat-o direct: cum te cheamă păpușică? Delia! A bun Delia, tu știi că în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică, nu? Zi-i atunci naibii lui Adrian să facă ceva cu muzica!! A chicotit ea așa timid, i-a zis ceva acolo (probabil, băi asta e dusă cu pluta, cum naiba facem să scăpam de ea?!) dar cam atât..până aici și cu mișcarea feministă. Eram disperată ce să mai..La un moment dat pleacă la baie și atât mi-a trebuit: PAC! Mă setez pe cucerirea finală  și mă arunc la pupitru, îmi pun căștile și încep să-mi fac de cap la butoane, i-am băut ginul tonic bietului Adrian, ce sa mai..eram cel putin Tiesto:))

Spre sfârșitul serii am dat de el pe holul de la baie și arătând așa cu degetul spre mine îmi zice: tu m-ai obosit maxim în seara asta!! Ne-am împăcat însă la plecare că m-am dus la el: Adriane omule bate cuba, iartă-mă că te-am făcut cu nervii da' nici eu nu prea m-am distrat, mai mult am vorbit în seara asta decât am dansat, așa că hai să ne pupăm și să ne îmbrățișăm că suntem chit!