marți, 9 decembrie 2014

Oare mă iartă Dumnezeu?

Te iartă pentru că ești proastă! Așa mi s-a rapuns azi la interogația-mi de mega enoriaș, fără a avea nici cel mai mic tupeu de a mă supăra pentru sinceritatea acestei caracterizări. Cum așa? 

Păi așa: ca o scurtă paranteză, anul 2014 pentru mine a fost "the shit" - dacă sfârșitul anului 2013 mă găsea trotilată prin londonezul Trafalgar Square la 33 de anișori proaspăt împliniți, cu un divorțel proaspăt încheiat, și o tenativă două eșuate de legare a  unor frumoase prietenii cu niște tinerei, proaspeți și ei, ei bine, începutului lui 2014 a venit în forță. La sfârșitul lunii Ianuarie l-am cunoscut pe iubitul meu minunat-  cel care la  nici 2 luni avea să devină viitorul tată al copilului meu (cam disperată ha?:))), fapt pentru care ne-am decis să ne cumpărăm împreună și o colibă pentru a ne putea crește micuța minune întâmplătoare, Ema Gabriela al cărei termen de livrare este teoretic pe 24 Decembrie. Un mic cadoaș imens de Crăciun cum ar veni ;)


Așaa, și cum ne-am luat coliba respectivă, am început să ne achiziționam și accesoriile interne aferente: mobilă, electrocasnice etc, inclusiv un fucking aragaz care trebuia livrat cu FAN Curier-ul. 
Și, dă-i și chinuie-te cu livrarea lui, termenul inițial fiind 28 Noiembrie, a suferit ce-i drept o decalare și din cauza mea că am schimbat adresa de livrare, în fine, ideea este că de vreo 3 zile am sunat zilnic la ei la call center și am dat mii de mailuri pentru rezolvarea situației. Timp în care mi se răspundea cu o repetivitate ce mă scotea din sărite: ați fost sunată Doamnă pe nr-ul lăsat și nu răspundeați niciodată. Replica mea venea de fiecare dată la fel de incisivă: dar cum vă permiteți să mă mințiți pe față, eu nu am niciun apel pierdut de la colegii dvs, nu mai găsiți scuze  penibile, o să sun la OPC, bla bla bla.. am dat vreo 5 mailuri de amenințare că îi reclam, că refuz coletul, ce să mai..făceam ca o maimuță! Între timp, la birou vine băiatul de la FAN Curier cu un plic pentru firmă, moment pe care am decis să-l exploatez și intru deodată pe contra-atac, eram cel putin Ronaldo: Dom'le bine că ați venit!!! Sunați vă rog la colegele Dvs de la dispecerat să mă rezolve cu livrarea asta că sunt disperată imediat nasc și nu-mi vine aragazul. Omul ironic: Și ce? Nu aveți unde culca copilul? Lasați glumițele zic și ajutați-mă că nasc aici și mă aveți pe conștiință cu tot FAN Curier-ul vostru cu tot!! S-a apucat bietul băiat să  dea telefoane să afle ce și cum, în fine a plecat cu promisiunea că ajunge la sediu și mă sună să-mi zică cum rămâne cu livrarea. Bun, ia o bomboniță, zice mituitoarea din mine, doar-doar mă rezolvă cu prioritate când ajunge la sediu. La vreo oră distanță și câteva priviri disperate din partea colegilor care mă întrebau parcă cu privirea: frateee asta nu mai pleacă în prenatal odată?? mă sună o persoană care mă stresa de vreo câteva zile cu o problemă, fapt  pentru care refuzam mereu să-i răspund. Și totuși azi, am zis: bine fie, hai să răspund!   
- Alooo, Dna Ciocodeică? 
- Da, zic, ușor înțepată .
- Cu aragazul vă sun! 
- Ce aragaz?!  
- Cum ce aragaz Doamnă, cel pe care incercăm de atâtea zile să vi-l livrăm și în sfârșit ne răspundeți la telefon, că nu suntem tâmpiți! 

Mă fac dintr-o dată verde-albastră la față, iau telefonul de la ureche, mă uit încă o dată la el să fiu sigură și-mi dau seama: salvasem nr-ul celor de la FAN Curier cu numele persoanei cu care refuzam să vorbesc.

O daaaa, mă sunaseră deci băieții zilnic, o daaaa, sunt o imbecilă, o daaaa sper să mă ierte FAN Curier-ul că le-am spamuit mailurile și spart timpanele în ultimele zile, o daaaa sper să mă ierte și Dumnezeu că vorba aia: fericiți cei săraci cu duhul căci a lor va fi Împărăția Cerurilor. Amin!