Să crăp şi alta nu

 ...de nervi. Sunt în perioada în care mi-am propus să nu mai mănânc pâine. Deloc! Nema pâine adică. Adio făină, bine ai venit iarbă! 

  

Şi după o rezistenţă eroică azi la birou , în care am mâncat o supiiiica pe la 12, şi apoi niscaiva brusturi pe la 5 , mă pune naiba să accept invitaţia Ioanei de a merge la o plimbare pe lac în Noua, să-l scoatem pe Rică Tudorică la aer curat, doar doar i se mai face poftă de somn şi de foame. Şi plimbarea şi-a îndeplinit pe deplin scopul doar că foaaaarte puţin s-a schimbat publicul ţintă. Pe drumul de întoarcere căsca Ioana de mai avea puţin şi înghiţea tot Braşovul cu Tâmpa cu tot, în timp ce Rică era cu ochii beliţi în tavan, iar eu... Ce fac eu??!!   Ajung acasă, şi intru cu totul în frigider de mai aveam puţin şi trăgeam şi uşa după mine ca nu cumva să mai vină cineva şi să mă trezesc că trebuie să împart cu cineva osul!

Şi începe festinul oameni buni: mai aveam nişte vinete din weekend de la ai mei, că deh, a fost sora'mea în vizită în weekend şi când vine ea se scot tot timpul din congelator tot felul de specialităţi  pe care eu de altfel le văd din ani în Paşti, în plus a luat Tânăru' iar pâine da'aia buuună de cartofi de la Univ, şi dă-i cu feliile unse şi cu kaizer prăjit că parcă mă usca pe gât să le mănânc goale aşa , şi taie o felie, şi mai taie una şi a patra şi  aaaaaa, sunt la a cincea!  

  

 Băi băiete da' bun e aerul asta de munte...