miercuri, 15 august 2012

Atipici...si ne place

Azi ne-am hotărât să ne împărțim "camera de zi" cum ar veni, în două : camera mea și camera lui.. Suntem oare cam ciudăței? ;))

duminică, 13 mai 2012

Cu mașina la iradiat

Ați avut vreodată momente în viață cănd vă  simțeați pur și simplu peticiți lingvistic, lipsiți total de vocabular, cuvintele  să  vă  fie departe departe, refuzând cu încăpățânare să vă  vină în ajutor pentru a vă  putea exprima, sau când vin, vin cele mai proaste si nepotrivite posibil? Spuneți că DA, că altfel nu-mi mai rămâne decât să-mi iau sapa și să mă retrag la muncile agricole.

Săptămâna aceasta, pe lângă handicapul de mai sus,   m-am simțit- cauza directă a unor tratamente alopate-  mega amețită, cu dureri de cap imense, pierderi de memorie, lipsă de reacții, coșmaruri noaptea, într-un cuvânt..PRAF!Și încearcă  tu "Ciucane” (cum îmi mai spun colegii la birou) să te concentrezi la muncă, să dai randament, să ai conversații fluente și inteligente cu clienții, să faci față taskurilor și provocărilor  zilnice și așa mai departe.  
Vineri cel puțin am atins apogeul: aveam un task foarte important de la Cipri (șeful, "gen":P) să mă ocup de strângerea de dovezi cum că o mașină achiziționată din Germania a fost radiată. Și cum știu germană  foaaaaarte bine, (primul lucru când sunam în Germania era: Do you speak english?) am găsit documentul minune, însă trebuia tradus oficial. Și ca s-o fac până la capăt mă autodeleg să merg la un birou de traduceri, numai bine mai mă eliberez de calculator dar fac și ceva trebuță . "Numa' bine" a zis și Ema care mi-a pasat repede un stick să-i printez niște vouchere. Buuun, am plecat dragii mei, adio, ne vedem în câteva ore!

La biroul de traduceri, vânzoleală , lume multă, eu însă nu mă demoralizez și cu puținul tupeu pe care îl mai dețin din perioada petrecută în București, urlu în gura mare:
- Îmi cer scuze, însă eu chiar am o urgență, trebuie să-mi traduceți un document din care să reiasă că o mașină este IRADIATĂ, și până la ora 15:00 îmi trebuie, deci va rog să mă ajutați. Este doar o pagină, sunt sigură că se poate!! Degajam un aer ușor arogant, siguranța de sine îmi ieșea din toți porii, mă ajuta și vestimentația și pantofii superbi, că să nu mai zic poșeta..Câteva chicote în stânga, câteva în dreapta, și o privire lungă de sus în jos din partea traducătoarei: "RADIATA” vreți să ziceți...fața mi se îngustează, buzele mi se stafidesc, ochii îmi cad în pământ la pantofii mei turcoaz care parcă deveniseră brusc roșii: ohhhh, și duc mâna la gură într-un râs de fată mare, daa, "radiatăăă” , ce zapacită sunt..așa e vinerea, sunt cu capul în nori, la gândul weekendului, și râd singură, după care am așez instantaneu jos, la coada formată pe fotolii. După acest episod jenant, mai urmează unul. Cum traducerea nu se făcea pe loc, în tot acest răstimp îmi planificasem să printez voucherele. Urc la etaj la tipografie, când întru: bună ziua, aș dori..Robeeeert? aveam în fața mea copia fidelă a lui Robert  de la  Masa Critică - Brasovul pedeleaza, dar în timp ce mă apropiu de sfârșitul numelui, îmi dau seama din incrunteala de pe frunte că nu e niciun Robert în fața mea, ci am din nou un episod de kkt de îndurat. Îmi cer scuze zic, semănați foarte mult cu un băiat care ”se ocupă de biciclete” (altceva mai inteligent nu am fost  în  stare să zic!!). Omul, după toate explicațiile mele stângace,  cu aceași privire polară ca la început, îmi întinde mâna și zice: da, spuneți ce doriți!” Aaaaaaaaaa
Al treilea moment, (ceeeee chiar credeați că m-am oprit?!) este cel în care în timp ce trebuia să ajung ca migul la BCR să-i pasez lui Cipri traducerea obținută cu sudoarea frunții (sau mai exact sudoarea obrazului înroșit) mă abordează un șmenar cu parfumuri, care văzând că nu-i răspund nimic începe să urle după mine: ce needucată ești mai, nici măcar “nu mulțumesc“nu zici. Atââââââât!!!! ăla a fost momentul în care au început să curgă gârlă toate cuvintele și expresiile pe care ziceam la început că le-am uitat. Pffffu, aveam un debit, ce i-am făcut amărâtului de șmenar, nu pot reproduce și nici nu pot să-mi imaginez nici acum cum de am scăpat nebătută!  Cel puțin fizic, că de soartă s-a demonstrat ulterior că am fost: mi-am lăsat cardul într-un bancomat și doar sâmbătă mi-am dat seama, în fine!

Ajunsă la birou, le povestesc colegilor foiletónul, la care Dragoș îmi zice:
 - Fane, Tanaru’ e plecat? 
 - Da zic, de o săptămâna!
 - Se vede! 
:))))))


vineri, 20 aprilie 2012

Mentosana in corpore barosano


Trecută de 30 de ani (cu puțin, nu va bucurați deja !!) mă văd nevoită să-mi întrețin trupușorul trecut de prima constituție atletică cu niscaiva efort fizic. Și să nu va gândiți că mă da voința pe afară cu prea mult efort sau exerciții cardio (vasculare). Nuuu, nici vorba!!! Mă duc după program la...zumba! (noi lucrăm la etajul 8 într-o clădire de birouri  (aka acvariu, cum îi spune soțul anticorporatist;)), iar sala, curat ghinion, este la etajul 1.) Perfect pentru familia mea, cum zice reclama. Puțin dat din buric, mânuțe și șolduri și pac formele mele sorb însetate ceva fibră, numa' bună de afișat în zilele imediat următoare ședinței de epilat. Cam 4-5zile adică. Ceee, pe voi vă ține mai muuuult?!!! Hai măă fetelor!! 
foto: http://seenandheard.calarts.edu
Ieri a fost una din zilele de zumba, cum spuneam. O zi eroică în care am rezistat 5 minute ca soldatul sovietic ținând cont că am încălcat legea sfântă a practicării sportului de sală: adică nema mâncare cu cel puțin 1 oră înainte de start. Am mâncat ca imbecila toată ziua la birou, după care exact înainte de sală, plictisindu-mă  maxim (la naiba ăștia pe facebook nu mai pun și ei nimic interesant?!) ce să fac? Hai să mai mănânc ceva, că vorba aia să nu leșin că o păsărică în timpul dansului dacă mă duc pe stomacul gol... Și surpriză în frigider! Găsesc un rest din tortul de la Ica pe care îl împărțisem în timpul zilei : o mândrețe de muss de ciocolată cu nucă, fructe și sticksuri umplute, ați ghicit, tot cu ciocolată. Pttttiii, hai să-l termin că nu mai e bun dacă stă până mâine. Că să nu mai zic că mâncasem și cu vreo 3 ore înainte din savarina mea (nu va gândiți și voi la prostii ca ai mei colegi pe care i-am întrebat după ce a scos Ica tortul ei: hei guys, am și eu o savarină, vreți s-o împărțim toți? :)) 
  
Și uite așa rostogolindu-mă până în sală, începe ora de balans!!! Prima plecăciune: ok. A doua...nu prea.  A treia: dezastru! A patra….ULTIMA!!!!! 
  
Și mă îndepartez timid în privirile dezamăgite ale colegelor de la "Dansez pentru mine" în vestiar unde am stat lată vreo jumătate de oră, după care m-am retras în mizerie spre casă. Uh, și s-a mai dus o zi cu sport!!!     
  
Aaa, dar mai am o vorba sa mai spun legat de savarină :D cum mâncam eu frumos din savarină cu noua colegă intrată în echipa de campioni QSCert ;) Cristina Manuela aka Brânzica, avem concomitent amândouă câte o exclamație: 
  
Ea:mmmmmmmmmmm
Eu: uuuuuuuuuuuuuuuuu
Ea: ce e Fane, e prea dulce așa-i?
Eu: Fane glumești? e prea acră!!!!!!

Ea mâncase din aluat, eu din frișcă.  Și  uitasem să menționez că o aveam de seara și o lăsasem în bucătărie peste noapte.

miercuri, 15 februarie 2012

Sweet office Pearls

- Buna ziua Doamna X-lescu, puteti vorbi?
- Da, da sigur, spuneti repede!!! 


- Laura, sa-ti trimit urgent Ambulanta? 
(n.r.: sa trimita "raportul de audit" in Cehia pentru prelucrare, pentru clientul Ambulanta Braila).


- Scrieti va rog adresa mea de mail: bodaru..@...
- Eu: Cu "b" de la "barbat"?
- Nu, nu,  de la Birlad !


Intr-o superba zi de LUNI, un partener se arata interesat sa vina la o intalnire:
Haideti ca vin maine pe la Dvs. Ce zi e ? Joooooi?


Fetelor, ne luam un castravete si-l impartim?


Aaa, mai bine va dau numarul sefului de telefon...


= to be continue=