Să ridice mâna sus ăla de nu a scăpat laptele în foc de o mie patrusutecincizeci de mii de ori!!! Bun. Şi acum, două mâini ăla de nu l-a scăpat DE FIECARE DATA .

Ieri, eram mai pregătită că oricând să-mi păzesc laptele. Eram cel puţin străjerii de la Buckingham Palace. Eram hotărâtă nici să nu clipesc sau să respir. Şi cum stăteam eu aşa cu ochii beliţi în oala de lapte, vine Necuratu' !!! Da, Necuratu' îmi trimite un gând: iaa, parcă aveam pe masă o felie proaspătă de pâine cu nişte telemea - o minunăţie. Ce-ar merge să-mi fac un sandwich că nu am mai mâncat de la prânz, azi.... Aa, păi ce, nu merit şi eu o mică răsplată că depun atâta efort? Şi cloşca când stă pe ouă, se mai da jos din când în când la un mic festin de grăunţe. Ia, o secundă de pauză nu strică. Bun. Mă întorc deci fără să stau pe alte gânduri, şi mă apuc şi iau cuţitul şi pac îmi tai frumos o felioară de brânză şi pac mi-o trântesc pe felia de pâine când, AUD!!!! E e EL, Sunetul!!! El suneto!! E sunetul înfrângerii. Îl cunosc!!! Mă întorc. Cele mai sumbre bănuieli dezvaluiesc o crudă şi nemiloasă nedreptate: o mare albă de lapte se prelingea fluvial peste aragaz.
De ceeeee Doamneeee? De ceeeee? Îmi pusesem şi eu o felioară mică acolo să mănânc. Ceee ? Acolo sus nu se mai şi mănâncă din când în când??!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu