Îi știu de mici, de fapt de semimici, aveau 4 și 6 ani când i-am cunoscut prima oară. Sunt băieții prietenelor mele iubite Larisa și Lovin. Tare dragi îmi sunt. Cum le luam eu câte o bombonică și îi trăgeam de obraji: bu bu buuu. Și iată-i acum ditamai vlăjganii, îmi scuipă semințe în cap. Dar de unde îmi dau seama că s-au făcut mari, înafara staturii net superioare mie..de fapt cine nu mă întrece pe mine?!:))

Cu Kițibusu' treaba e mai recentă- e și mai mic ce-i drept. Ieri seară în timp ce mă uitam cu Lovin la un film "de viață", Kiți ne bâzâia întruna: mă lăsați și pe mine pe facebook va roog că trebuie să intru să vorbesc cu cineva.
Eee vorbești, joacă-te pe telefon! Va roog!! Kitzi, nu! Bine fie!zice copilul resemnat și intră în dormitor trântind ușa după el. Eu cu Lovin am continuat să vorbim la film, aaaaa să vizionăm un film, la care după câteva minute iese Kiți: voi stați și trăncăniți întruna și nici nu știți că eu mi-am făcut gagică!!!

PS: dimineata când s-a trezit Kiți, Lovin i-a lansat-o direct: Kiți nu ne zici nici măcar cum o cheamă?
Nu contează, că sunt cu ea doar că să-i fac în ciudă lui Gabi!
...nici nu termină de rostit ultimul "i" de la "Gabi" că se trezeste spiritul feminist din noi și două voci la unison, perfecte până și ca tonalitate se aud (și din stradă cred): păăăăi și fataaaa? La sentimentele ei nu te gândești?!!
Fără mârlănisme Kiți!!! a continuat Lovin :))
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu