Super mașina lui Brânzei!

Dacă nu am mai scris demult, din lipsă de chef si timp, că deh trebuie să mă plâng și eu ca toate mămicile că sunt ruptă'n dinți din cauza balaurului mic, ei bine,  trebuia azi să mă mobilizez cumva să aștern câteva rânduri obosite și ele, că prea am râs tare. Prea ca la țară a fost! 

Încep prin a spune că joi plecăm într-un mic road trip la Milano, 8 coțofene de la birou, una și una. Yeeeei, păi ocazia asta cere un tricou personalizat, fetelor ma che dici, ecoooo! Bun, terminăm cu personalizarea, am ales o poză cu 8 orătănii drăguțe într-o mașină, exact câte suntem noi, și după chicotelile de rigoare, ueeei, eu sunt maimuța!!! Brânzei e hipo roz!! Mistrețu' e girafa (cum sună asta:))) etc, decidem azi că trebuie să și trecem la fapte și să facem marea imprimare, că nu-i așa AMR 2 zile, ihaaa!! Am hotărât să mergem 4 dintre noi din motive cât de cât raționale, că trebuia să ne alegem și mărimile la tricouri (am fi făcut jocul cu pumnul, hârtia și foarfeca să vedem cine să meargă, dar Brânzei nu știe niciodată care sunt cele 3 variante și ea rămâne tot timpul cu pumnul strâns, so why bother...). 

Buun, cu ce mașină mergem? Cu mașina lui Brânzei, conduce Oprea! Amnezice fiind, că în Noiembrie am mers cu super mașinuța ei până la Bran, care e blocată pe căldură 27 de fucking degrees!! (când am ajuns la prima benzinărie și ne-am dat jos pentru o cafea, eram roșii toate ca racul în obraji și în maieuri la 0 grade de ne claxonau toti tiriștii) și butonul de radio merge ori foarte încet ori face discotecă, plecăm voioase spre mall în pași de dans și fredonând melodii italiene: felicitaaaa, lalalalala. 

Ajungem în parcare la mall, când să coboare Oprea geamul să ia jetonul de parcare, belea pe  capul nostru, nu merge!!  

- Nu merge, în p mă-sii!! zbiera Oprea în timp ce îi ieșeau flăcări din degete de la cât apăsase pe butonul de deschis geamul.

- Păi da-te jos Opre!! 

- Păi nu pot că am mașina la 3,08 milimetri de stâlpul taxatorului!! 

- Mistreeț, dă-te tu joooos și ia jetonul! 

- Dar de ce eeeeu? 

-  Pentru că tu ești pe partea cu taxatorul!! 

- Bineee fie! 

În dreapta noastră, parking man și vreo 4 mall-iști care aveau în prelungirea mâinilor punguțe cu  H&M și Stradivarius, își făceau sfânta cruce. Inițial am crezut că pentru Postul care a început, dar nu, că parcangiul începe și să urle la noi: 

- Daaaar măi fetelooor, geam nu aveți??!! 

- Nu avem Domnu’, s-a stricat!!! 

Buun, trecem cu capetele plecate de Parcarea Rușinii, rezolvăm cu tricourile, pe drumul de întoarcere,  dau să apelez o prietenă când deodată începe să bubuie mașina: s-a gândit Oprea sa dea radioul "o idée mai tare”când…clubul Fratelli se mută la noi în mașină. 

  

Încep iar zbierături: dă-l naibii mai înceeeeet, apasăăăăă pe oooooffffff, la dracu 'Opreo, fă ceva că ne cad urechileee!!!

- Stați măăăăh că nu merge, nu știu cum să-l închid!! Aaaaaaaaa 

- Încearcă să dai căldura mai încet, că așa cred că se închide radioul!!!!   :))))

  

@the office

Nu am mai scris demult. Și nu că nu aș fi avut subiecte. De la ultimul post, unde viața de burlacă la garsonieră îmi dădea migrene, între timp, mi-am făcut upgrade la camere, am două acum, am și un iubit minunat care (încă) îmi suportă crizele de mamă disperată care nu mai doarme de 10 luni noaptea, și...o mică moștenitoare a imperiului Hello Kitty pe care îl dețin – deloc în  concordanță cu ideea tatălui ei care o vede o rockariță înrăită. Ei, hai că am căutat totuși pe net și am găsit tricouri roz cu Hello Kitty rockariță - o frumusețe! Așa că toată lumea va fi fericită. (mai puțin ea, probabil). 

  

Dar să nu divagăm zic, ideea postului a venit de la un nou strike dat de unul dintre colegii mei, care sunt tot unul și unul, după principiul nebun la nebun trage. Păi avem așa: 

• una bucată Cristina, care pe vremurile ei bune de sales, suna la clienți, și la cei cu nume unguresc, cum nu putea să le pronunțe numele, îl pocea, după care o pufnea râsul și le închidea clienților în nas. Meanwhile, s-a lăsat de sales, mulțumim Doamne! și are acum propria ei afacere, event planner, unde face trebuță, nu glumă. Tot ea, este cea care înainte să-i vină tanti care o ajută la curățenie în casă, stă înainte sa o cheme, o zi întreagă să facă curat că naaa...e rușine să vina femeia în casa vraiște. Aaaa și tot ea a exclamat când povestea cineva că merge pe valea Loarei, uaaaaa, mergi în Maramureș? 
• una bucată Oprea, pfffu e tare greu cu ea..la ea este totul simplu și ea cunoaște de la bun început soluțiile la probleme doar că se rezumă numa' să le confirme dupa ce altii se chinuie cu orele să le găsească: Păi da, normal că trebuia să....Pe bune, Opreaaaaa?? Ea poate să facă de toate: păi nu știați că într-o seară a băuta ea SINGURĂ, o ladă de bere și nu a avut nimiiic? și tot ea, mergea pe vremuri la iarbă verde cu clăparii în picioare așa de frig era în Zărnești la pădure, primăvara. Pe seamă ei se nasc cele mai multe mistouri, fără să se supere la unele chiar grele, în schimb se supără când te aștepți mai puțin și din te miri ce. Ciudată Oprea, pardon Diaconu că e căsătorita de 2 ani, dar tot Oprea ne e mai la înde’gura. Ca la mine de altfel, Ciucă e mai simplu decât Cio-co-dei-căăă. 
• un bucată  Bâțanu - femeia biroului deși este bărbat. Mereu are de comentat, el le știe pe toate, nu-i scapă fucking nimic. Nimic. El știa cred că sunt însărcinată înainte să aflu eu. 
• două bucăți- șefi, Cipri – replica lui favorită: fetelor, încasăm și noi ceva azi? și Denisa, șefa, fanul incontestabil al mâncatului sănătos și al apei alcaline, cu pH ridicat, al apei Kangen cu alte cuvinte. Să te pună naiba să-ți desfaci un sandwich cu salam când e ea în bucătărie, că ți-ai dat foc la valiză: Aloo, ce faaaaaci? Te face de ajungi să mănânci pe ascuns în WC. Cu lumina stinsă, că ai auzit tu de undeva, că vegetarienii văd prin ușă. Râdem, glumim, dar o iubim că știm că ne vrea binele. Și că e șefa noastră :)) 
• una bucată Alina, nașa fiicei mele- inginerul care stă, stă, te ascultă și zbang la sfârșit îți dă bucata. Când face o glumă, după ce o eliberează, își țuguie puțin buzele și așteaptă să vadă dacă te prinzi. De cele mai multe ori nu ne prindem, pentru că repet, ea este mult prea deșteaptă pentru grupul nostru, și rămâne astfel cu buzele dezamăgite. 
• una bucată Roxi, vânzătorul number 1, o dai afară pe ușă, și intră nu pe geam, direct prin tavan! Cu gura mare, ca și subsemnata de altfel, ea este bau-baul biroului. Băăăi, aveți grijă, că dacă află Roxi...mie mi-e frică de ea... 
• una bucată Codruț, soțul lui Roxi, el este bebelușul biroului, care vrea să fie pace în lume și să ieșim cât mai des și să fim prieteni buni cu toții. Replica lui preferată este: când mergeeeeeeem?
• una bucată Brăneanu, la el viața e așa: plm, plm, plm!  aaa, și îi place șoricul.
• Pe ultimul loc, nu întâmplător, l-am lăsat pe Mistrețu’, Andreea, fata mea. După principiul, eu am făcut-o, eu o omor, face treabă bună, dar și când le nasolește, le face de mă îndoaie. Ultima ei ispravă care e? A lovit exact în punctul nostru forte: clientul! păi nu suntem noi organism de certificare care pune accent pe satisfacția clientului? Nu e el, Dumnezeul nostru?  Ba da, până intră Mistrețu' în scenă...a trimis o factură la un client, unde la obiectul facturii în loc să treacă serviciul prestat, a dat copy paste dintr-o convorbire avută recent cu cineva căruia îi murise....chiar  băi mistreț, cine murise, after all? în fine.. a trecut pe factură: Condoleanțe, Dumnezeu să-l ierte!!!!! și o sună la 5 minute, clientul "îndurerat", 

- Doamnă, dacă vreți să faceți o glumă, să știți că este una foarte proastă. 

- Ce glumă Domnule X-lescu? 

-Cum ce glumă, ne-ați trecut pe factură: Condoleanțe, Dumnezeu să-l ierte!! 

  

Vaaaaaaaiiiii, și urmează o pleiadă de scuze și de explicații, dar ce folos...funerariile, pardon zarurile au fost aruncate! 

Restul colegilor care nu v-ați auzit apelul nominal,  voi sunteți prea cuminți și buni să am ceva de comentat.

Love'ya all!:* 

Oare mă iartă Dumnezeu?

Te iartă pentru că ești proastă! Așa mi s-a rapuns azi la interogația-mi de mega enoriaș, fără a avea nici cel mai mic tupeu de a mă supăra pentru sinceritatea acestei caracterizări. Cum așa? 

Păi așa: ca o scurtă paranteză, anul 2014 pentru mine a fost "the shit" - dacă sfârșitul anului 2013 mă găsea trotilată prin londonezul Trafalgar Square la 33 de anișori proaspăt împliniți, cu un divorțel proaspăt încheiat, și o tenativă două eșuate de legare a  unor frumoase prietenii cu niște tinerei, proaspeți și ei, ei bine, începutului lui 2014 a venit în forță. La sfârșitul lunii Ianuarie l-am cunoscut pe iubitul meu minunat-  cel care la  nici 2 luni avea să devină viitorul tată al copilului meu (cam disperată ha?:))), fapt pentru care ne-am decis să ne cumpărăm împreună și o colibă pentru a ne putea crește micuța minune întâmplătoare, Ema Gabriela al cărei termen de livrare este teoretic pe 24 Decembrie. Un mic cadoaș imens de Crăciun cum ar veni ;)

Așaa, și cum ne-am luat coliba respectivă, am început să ne achiziționam și accesoriile interne aferente: mobilă, electrocasnice etc, inclusiv un fucking aragaz care trebuia livrat cu FAN Curier-ul. 

Și, dă-i și chinuie-te cu livrarea lui, termenul inițial fiind 28 Noiembrie, a suferit ce-i drept o decalare și din cauza mea că am schimbat adresa de livrare, în fine, ideea este că de vreo 3 zile am sunat zilnic la ei la call center și am dat mii de mailuri pentru rezolvarea situației. Timp în care mi se răspundea cu o repetivitate ce mă scotea din sărite: ați fost sunată Doamnă pe nr-ul lăsat și nu răspundeați niciodată. Replica mea venea de fiecare dată la fel de incisivă: dar cum vă permiteți să mă mințiți pe față, eu nu am niciun apel pierdut de la colegii dvs, nu mai găsiți scuze  penibile, o să sun la OPC, bla bla bla.. am dat vreo 5 mailuri de amenințare că îi reclam, că refuz coletul, ce să mai..făceam ca o maimuță! Între timp, la birou vine băiatul de la FAN Curier cu un plic pentru firmă, moment pe care am decis să-l exploatez și intru deodată pe contra-atac, eram cel putin Ronaldo: Dom'le bine că ați venit!!! Sunați vă rog la colegele Dvs de la dispecerat să mă rezolve cu livrarea asta că sunt disperată imediat nasc și nu-mi vine aragazul. Omul ironic: Și ce? Nu aveți unde culca copilul? Lasați glumițele zic și ajutați-mă că nasc aici și mă aveți pe conștiință cu tot FAN Curier-ul vostru cu tot!! S-a apucat bietul băiat să  dea telefoane să afle ce și cum, în fine a plecat cu promisiunea că ajunge la sediu și mă sună să-mi zică cum rămâne cu livrarea. Bun, ia o bomboniță, zice mituitoarea din mine, doar-doar mă rezolvă cu prioritate când ajunge la sediu. La vreo oră distanță și câteva priviri disperate din partea colegilor care mă întrebau parcă cu privirea: frateee asta nu mai pleacă în prenatal odată?? mă sună o persoană care mă stresa de vreo câteva zile cu o problemă, fapt  pentru care refuzam mereu să-i răspund. Și totuși azi, am zis: bine fie, hai să răspund!   

- Alooo, Dna Ciocodeică? 

- Da, zic, ușor înțepată .

- Cu aragazul vă sun! 

- Ce aragaz?!  
- Cum ce aragaz Doamnă, cel pe care incercăm de atâtea zile să vi-l livrăm și în sfârșit ne răspundeți la telefon, că nu suntem tâmpiți! 

Mă fac dintr-o dată verde-albastră la față, iau telefonul de la ureche, mă uit încă o dată la el să fiu sigură și-mi dau seama: salvasem nr-ul celor de la FAN Curier cu numele persoanei cu care refuzam să vorbesc.

O daaaa, mă sunaseră deci băieții zilnic, o daaaa, sunt o imbecilă, o daaaa sper să mă ierte FAN Curier-ul că le-am spamuit mailurile și spart timpanele în ultimele zile, o daaaa sper să mă ierte și Dumnezeu că vorba aia: fericiți cei săraci cu duhul căci a lor va fi Împărăția Cerurilor. Amin!
 
 

Facturi day today

Azi a fost ziua deschiderii facturilor la utilități. E o zi pe care am încercat s-o aman cât am putut de tare până azi de dimineață când am zis: gata, a venit momentul! Mi-am luat aer în piept, mi-am făcut o sfântă cruce și m-am aruncat spre  cutiuța poștală cu degetele și buzele tremurânde.  Una bucată RDS-RCS, una bucată ELCTRICA una bucată  GDF Suez - bun sunteți toți 3 copiii mei, ce mă bucur că vă văd….NOT!!!

Pe îndelungul drum spre birou - fac 3 minute -  încep să le deschid : încep cu RDS-ul mezinul familiei- care este cel mai cuminte și constant : suma aceeași ca în fiecare lună, bun, te pupă mama, primești azi un chupa chups.

Vine rândul surorii mijlocii Electrica, asta este cam fițoasă, depinde cum doarme:  într-o lună e mai decentă în alta întrece măsura, acum..să zicem că și-a făcut puțin de cap, dar o iert că luna trecută a fost cuminte.

Ultimul evident, bagabondul de Suez care cred că și-a făcut o iubită ceva, că de 2 luni o arde pe mega nesimțire:  deschid plicul, să cad jos la semafor: 300 de lei!!! Treeeei sutee de lei pentru o fucking garsonieră în care nu crește temperatura mai mult de 22 de grade pt că am la intrare o ușă de toată jena, și mai stau și pe colț, și nici nu am vecini la etajul inferior, pfuaaaaaaaaaaa. Păi ce faci băiete, eu te-am făcut, eu te omor!

Aveam părul  din cap ridicat la un metru înălțime. Înălțimea mea de altfel :))

Intru în birou ca o ghiulea și zbier : Să crăăăăăăp și alta nu!!! Mi-a venit gazul 300 de lei pe o lună, pe o lunăăăăăăă, la o garsonierăăăăăăă!!! Deci este incredibil!!!! Nu va apropiați de mine!

 -              Bună dimineața Laura și ție!

 -              Yeah, whatever, lăsați-mă în pace!!!

Și continui eu cu plângerile, colegii deja mi-au dat ignore de la prima strigătură, s-au atenționat reciproc că azi trebuie să mă lase în plata Domnului:  băi, lăsați-o în pace pe Ciucă azi că s-a trezit cu fața la facturi!! ha ha ha, ce-am mai râs, le-o scurtez zeflemitor!

Și cum am și un fiu vitreg - Vodafone îl cheamă, am sunat și aici că eram turbată- mi se părea că toată lumea mă fură și își bate joc și trebuia să le arăt eu lor că nu mă face nimeni pe mine!!  Mi-am adus deci aminte, fix azi, că mi-a expirat perioada contractuală și mi-au promis că voi fi sunată pentru renegociere când surpriză! au trecut peste 2 săptămâni și încă nimic. Mă prezint frumos, după  care îi explic băiatului de la firul telefonului speța în care mă regăsesc și concluzionez: în final, va rog să notați acolo: pentru faptul că nu am fost sunată așa cum ați promis, clientul este indigant. IN-DIIIIG-NAAT! Și loveam cu arătătorul de birou până mi-am înroșit buricele degetului. V-ați notat?!! Da, sigur doamnă am notat! Explozie de râsete evident în birou , oooo Ciucă ce le-ai zis-o, ești o dură!!!!  ;)))))

Un joint de valeriană

Pentru căutătorii de senzații înalte doar o vorbă vă mai spun: valerianăăăăăă!!! Se găsește la macro hiper super marketuri sub formă verde  :))) și efectul este ga-ran-tat!

Azi după o trezire cu fața la cearceaf, pernă și pilotă- am tras o ceartă cu Oprea la birou pe motive tehnico-tactice de birou de era să ne aruncăm amândouă de la etaj, după care mă apuc să-mi iau un mic dejun frugal și în loc de salată pac, vin cu Miss Valeri Ana :D. Și dă-i și dă-i, Bâțanu' grijuliu nevoie mare - Ciucă ai grijă că asta te adoarme, are efecte calmante dar consumat excesiv cine știe în ce-o dai..pffuu, brici, zic la cât sunt de agitată, numa’ bine!!

La 2 ore distanță și 2 boluri pline ochi de valeriană, mă ia!!! Amețeli, zâmbete tâmpe, senzații de iubire eternă față de toată lumea, oameni, lucruri: dragii mei, vă iubeeeeesc, colegii mei minunaaaaați, tastatura mea dragă!!!!!
Mă sună un client: Doamna Ciucă nu am reușit încă să vă facem plata, îmi pare tare rau… 
Vaai domnule X-lescu, dar nu este nicio problemă, păi se poate?! Plătiți Dvs când puteți, dar ce e graba asta..oameni suntem!!

Am ajutat-o până și pe inamica mea de dimineață :)) Oprea, când mi-a solicitat un serviciu - Daaaaaa Ancuța, imediat îți dau, cum să nu!!!!

Alina distrusă că nu mai avea baterie la telefonul fix și trebuia să primească un telefon important ne solicită soluții. Am fost prima care i-a oferit una: Alinaaa, dansează!!!!! Și râd de una singură prin birou- heeei de ce nu râdeți, că am fost amuzantă! Ce varză sunteți!

Spre final, au început să se impacienteze colegii, începusem să casc cu lacrimi, nu mai mă opream- faceți-i o cafea tare, scoateți-o puțin la aer, Sile - mai pragmatic din fire mă ia chiar "de urechi” : Uite deșteapto ce scrie pe etichetă : A SE CONSUMA ÎN COMBINAȚII CU ALTE SALATE, că să nu mai zic că era clar că nu atâta cantitate!!!!

Heeeei chillăniți-vă maaaan, ce e cu agitația asta, ce aveți frateee?! Ihaaaaaaaa

  

Ciocodeică Family

Demult vroiam să redau o mică frântură din viață familiei Ciocodeică, ruptă parcă din filmele pur românești, cu bărbatul - stâlpul de neînduplecat al familei și mama tolerantă care mai complotează cu copii pe la spatele soțului rigid: bine mergeți, dar vedeți să nu afle taică-tu! Weekendurile de regulă sunt prilej de vizită dar și de exasperare- mi se fac tone de plase și plăsuțe de fiecare dată de zici că stau în China și ne vedem o dată pe an: Țucurelu îți pun și brânză? Mai ai? Da mamă, mi-ai dat și ieri! Dar niște murături? Ia să-ți pun și niște cașcaval! Toate ca toate dar întrebarea cu gemul depășește cu mult orice altă întrebare pentru simplu fapt că-mi este lansată DE FIECARE DATĂ, de cel puțin 2-3 ori per vizită: Mai ai gem? Da! Sigur?! Daaaa, mai am 75 de borcane, nu-mi trebuie, pe bune... Haaai măi, să-ți mai pun unul de măceșe că poate faci clătite. (dacă am făcut de 5 ori în viață mea clătite e bine). Bineee, pune, că îmi fac una când ajung acasă!

Tata, pe de altă parte e cu țuica- suferind rău de faptul că nu a avut și el un băiat (eu trebuia să fiu Raul) de fiecare dată când mă prinde la înaintare mă aruncă'n luptă: Laura, bei o țuică? Da tata, pune!Și dă-i una, dă-i două: haaaai ce faci cu paharul ăla?!! Și uite așa după al treilea pahar mă îmbrac la plecare cu mănușa pe cap și fularul mi-l trag pe mâini. Plec de la ei mai ceva că sâmbăta sau vinerea de la vreo caterincă prin oraș. 

Ieri au bătut recordul la autenticitate pur românească: l-am găsit pe tata în dormitor cu toată mobila, canapeaua, covoare - toate date peste cap, nici nu m-a salutat când am ajuns. Mamă, ce are tata ce meșterește iară? Eeee pe naiba..face cică un termostat! Îl construiește el cap coadă, n-ai cu cine să te înțelegi, trebuie să-l lași în pace!  La 5 minute intră și meseriașul în bucătarie: Laaaaniiiiiii, ai văzut toporul??!!!!! (da, da stăm la apartament) :)))))

Vaaai, tată dar avem lemne destule, ne ajunge pentru o săptămâna, mai fă și tu o pauză!  

Oo Laura ai venit iar?! hai să facem o țuica fiartă! 

La câteva minute sună telefonul și-l auzim din bucătărie: Daaa, cine e? Lavinia tu ești? Ia zi care e treaba. Era soră'mea care suna să-i zică să nu ia bere de Crăciun că aduc ei o ladă nu știu de unde. La care tata: daaa, ceee? Voi veniți de Crăciun?!!  Laaaaani, Lavinia vine la noi de Crăciun?!! 

Mama să înebunească: vaaaaaai Ovidiu, dar nu ți-am zis măi că vin copii de Crăciun?! Și termină cu mirarea asta că-i faci să se simtă prost, e incredibil omul ăsta!!! 

PS: Exact în timp ce scriam post-ul asta m-a sunat mama: 

Lauricaaa, sunt bătută'n cap!!! Păi te-am chemat azi la noi că-ți luasem niște soric d'ăla bun special pentru ține, și am uitat să ți-l dau. Plângea aproape. 

Mamă, sunt în Brașov, la 10 minute de voi, trec mâine pe la voi iar și-l iau, te rog promite-mi că te liniștești!! 

Toate ca toate, mamă, tată, vă iubesc, și.....ați făcut un lucru minunat acum 33 de ani, vă felicit!!  ;)

  

Dacia 1310, te iubesc fetiță!!

...sau altfel spus "Țăranul și X6-le". Eu sunt asta. Știu că sunt cam dură cu mine în ultima vreme, și mi-am tot propus să mă iubesc mai mult :)) dar la ce tâmpenii fac zilnic nu pot să nu fiu obiectivă și să nu realizez că nu mă îndrept spre ceva bun în stilul adoptat în ultima vreme. Ce am mai făcut de data asta? Păi nimic altceva decât că am ajuns la spital la urgențe după ce mi-am prins degetele în portiera mașinii. Și nu în orice mașină ca să fim bine înțeleși- ci in X6-le lui Cipri cel mult dorit și lăudat - Doamne cât am așteptat eu cu Denisa să ne plimbăm ca fetele cu el, să ne facem de cap câteva zile – aveau niște scenarii colegii de la muncă...Denisa, ești sigură că o iei pe Ciucă cu tine că te face de râs frateeee -  închipuieți că la un semafor lasă geamul așa încet și cu o  privire sexi-provocatoare se adresează unui grup de baieți care stau cuminți la trecere – heeei ce fac baiețiiiii castraveții? și dintr-odată panică!! - din greșeală a lăsat prea mult geamul jos și se vede că stă pe un scaun de copil!! Ha ha, râsete în cascadă la birou în timp ce eu îmi dau ochii peste cap – man, iar încep ăștia cu glumele lor răsuflate!  Dar să nu divagăm foarte tare zic! Cum spuneam am reușit performanța maximă de a-mi lăsa degetele în portieră pentru că se pare că o șmechereală de mașină precum X6-le te și ridică dar te și coboară sau mai bine zis turtește- are un sistem de închidere automată a ușii și micul "peasant" ca mine nu a fost pe fază și zdranc mă trezesc cu degetele în portieră și mai și aud click-ul de la blocarea ușilor- să inebunesc, zbieram și băteam în geam ca disperata cu mâna rămasă în dulcea libertate: 

- Denisaaaaaaaaaaaaa

- Da, ai uitat ceva?!! 

- Ahaaaaaaaaam, degetele în portieră!!!!!

Reușesc să mă eliberez când, la o privire spre minunatele mele degețele de pianistă îngheț preț de 3 secunde: le aveam deformate exact ca în desenele cu Tom și Jerry. Pfuuuua, o să-mi cadă degetele Denisaaaaa, de fapt cred că toată mâna și cred și piciorul!!! hai la spital man că eu mor aici, aduceți targa că nu mai pot deja nici să merg!!! Acolo evident că nu se uită nici naiba la mine: mdaaaa, încă unu' care își dă cu ușa peste degete - sooo boring!! - m-au trimis la radiologie fără măcar un control în prealabil - ia mă să vedem proasta asta își poate mișca degetele, sunt rupte sau doar traumatizate în fine - sistemul nostru de sănătate o altă poveste în care nu am chef și spațiu suficient că să intru în detalii, ideea e că până la urmă mi-am revenit oarecum-mi-am pierdut simțul tactil la două degete pentru o scurtă perioadă, (sper!!), dar mai mult de atât am ajuns la următoarea concluzie: Dacia 1310, te iubesc fetiță!!!!!

PS: a doua zi la birou miștourile au curs gârlă evident, nu sunt scutită nici dac-aș fi pe patul de moarte văd: 
Ce ți-am zis Denisa că n-ai cu cineeee?!!
Ce face Tom Degețel, a ajuns la birou?! 
Ciucă azi pleci tot cu X6-le?! hai că mai ai o mână!